La doar câteva zile de la prezentarea proiectului de modificare a legilor justiţiei, opiniile pro şi contra nu au întârziat să apară, stârnind controverse şi consultări la cel mai înalt nivel politic, inclusiv cu diplomaţi americani şi britanici.

Critici apar şi din partea magistraţilor, a societăţii civile şi, nu în ultimul rând, chiar atenţia Comisiei Europene.

Victor Caraculacu a discutat despre acest subiect, pentru "Apel matinal", împreună cu expertul anticorupţie Laura Ştefan.

Laura Ştefan: Este justificată această atenţie şi cred că sunt justificate şi luările de poziţie, pentru că legile astea sunt extrem de importante pentru felul în care se va desfăşura activitatea sistemului judiciar. Şi cred că sistemul judiciar, mai ales, reacţionează extrem de vehement, pentru că, odată obişnuit cu libertatea şi independenţa, se luptă pentru ea.

Reporter: În cele 46 de pagini, proiectul prevede modificări importante în statutul procurorilor şi judecătorilor, organizarea judiciară şi chiar activitatea CSM, toate legate, cred, de afirmaţia ministrului conform căreia justiţia, spunea domnia sa, justiţia românească scârţâie din toate încheieturile.

Laura Ştefan: Sigur, nici eu nu cred că justiţia românească este perfectă sau că nu ar fi nimic de îmbunătăţit în ceea ce priveşte activitatea ei. Aşa cum nici eu nu spun că toate prevederile propuse de domnul ministru sunt dăunătoare. Unele sunt chiar utile, însă haideţi să le discutăm una câtre una. Nu cred că are cum să fie un lucru bun mutarea Inspecţiei Judiciare sub controlul direct al ministrului justiţiei. Nu cred că are cum să fie un lucru bun că procurorul general al României şi şefii celorlalte structuri specializate din Parchet vor fi numiţi, practic, de ministrul justiţiei, având o putere aproape totală. CSM poate să respingă o dată propunerea venită de la ministrul justiţiei, dar a doua oară este obligat să accepte această propunere. Vedeţi că, aici, discuţia s-a purtat în legătură cu scoaterea preşedintelui României din ecuaţie. Şi eu cred că actuala procedură de numire este mult mai bună decât cea propusă, însă, dincolo de eliminarea unui jucător important din ecuaţia acestor numiri şi revocări, cred că trebuie să ne uităm la cine ia de fapt decizia. Şi acest cineva este exclusiv ministrul justiţiei, lucru care mie mi se pare inacceptabil.

AUDIO Interviul cu Laura Stefan

Reporter: Credeţi că temerile ce vizează independenţa magistraţilor, şi în esenţă chiar independenţa justiţiei din România sunt justificate?

Laura Ştefan: Sunt foarte justificate, pentru că dacă vorbim de justiţia penală judecătorii judecă ceea ce procurorii trimit în faţa judecătorilor. Judecătorii nu pot fi altfel sesizaţi cu un dosar penal decât prin rechizitoriu întocmit de procuror, astfel încât, dacă se exercită control politic asupra activităţii procurorilor, şi prin aceste modificări cam asta urmează să se întâmple, nu văd ce fel de dosare vor mai ajunge în instanţă. De asemenea, dacă Inspecţia Judiciară se mută cu totul la Ministerul Justiţiei, Inspecţia Judiciară riscă să fie folosită ca o armă de intimidare a magistraţilor. Nu cred că vrem să ne întoarcem în acea epocă, şi cei care au prins acele vremuri îşi amintesc cât de puternică era acestă armă în mâna ministrului justiţiei.

Reporter: S-a invocat foarte mult dezbaterea publică necesară în prealabil. Societatea civilă, experţii, sunt consultaţi? Întreb pentru că am remarcat inclusiv reţinerile Asociaţiei Magistraţilor şi chiar ale procurorilor.

Laura Ştefan: Domnul ministru a spus că s-a desfăşurat deja o perioadă de consultări. Mie mi se pare amuzant că invocă nişte consultări care au avut loc pe baza unui alt text, până la urmă. Acest nou text, arătat de curând de Ministerul Justiţiei, este cel pe baza căruia trebuie să se organizeze dezbateri publice, pentru că justiţia nu este o chestiune care ţine doar de judecători şi procurori, justiţia este un serviciu public, justiţia ne interesează pe toţi şi cu toţii avem dreptul şi obligaţia să exprimăm un punct de vedere în aceea ce priveşte felul în care va funcţiona un sector esenţial în societatea românească, pentru că până la urmă justiţia este locul în care te duci atunci când nimic altceva nu mai funcţionează. Deci, cred că fiecare cetăţean al acestei ţări are dreptul să exprime un punct de vedere cu privire la aceste acte normative. Nu vorbim despre bucătărie internă şi despre detalii de tipul câte pagini trebuie să aibă raportul de activitate, vorbim despre principii şi principiile astea vor marca felul în care va funcţiona justiţia în anii care vin.