Jerzy Stępień: La început, oamenii vroiau putere locală, dar nu ştiau cum să facă asta. Grupul nostru a dorit să ofere o structură specială de autoguvernare locală. Asta a însemnat ca aceste guverne, consilii locale, să aibă propriile bunuri, proprietăţi, propriul buget separat de cel al statului. În esenţă, polonezii vroiau o nouă situaţie administrativă şi politică, vroiau să fie cu adevărat cei care decid la nivel local.

Reporter:Care sunt sursele acestor bugete locale, cum se formează ele?

Jerzy Stępień: Cam 40% din bani vin de la guvernul central. 60% din bugetele locale se adună din taxe locale dar şi din cele plătite statului la nivel central. De exemplu, din taxa pe venit a persoanelor dar şi din taxa pe venit a companiilor. Aceastea reprezintă o parte foarte importantă în bugetele locale.

Reporter: În România avem o dezbatere aprinsă despre sistemul de sănătate, de unde să fie acesta finanţat şi în ce măsură să fie implicate autorităţile locale ori viitoarele unităţi teritoriale.

Jerzy Stępień: Toţi banii vin din fondul de la stat pentru sănătate. În 1998 am avut o lege pentru un sistem diferit, cu 16 bugete de sănătate diferite pentru cele 16 regiuni, dar s-a schimbat guvernul şi s-a revenit la un singur buget de sănătate. Acum, însă, se discută din nou în Polonia despre o revenire la formula cu 16 bugete. Însă, în ambele cazuri, banii pentru sănătate vin din taxele noastre. În Polonia, taxa pe venitul personal este ori de 18% ori de 32% în funcţie de venit, iar din aceste sume, cam 10% sunt pentru sănătate.

Reporter: Acest tip de sistem administrativ teritorial a reuşit să ducă la o mai bună reprezentare a intereselor cetăţenilor?

Jerzy Stępień: Da. De exemplu, primarii oraşelor şi comunelor sunt aleşi direct de populaţie şi deci pot fi schimbaţi prin referendum oricând, inainte de finalul mandatului. La fel, consiliul local şi deci şi pe staroste, pe preşedintele consiliului local, care este ales în funcţie de membrii consiliului. Dacă e schimbat consiliul, cade şi preşedintele. Acest sistem se aplică şi la comune, şi la poviate, adică unităţile teritoriale administrative formate din mai multe comune, dar şi la regiuni.

Reporter:Aşadar, cetăţenii obişnuiţi şi autorităţile locale au foarte multă putere în Polonia.

Jerzy Stępień: Da, mai ales la nivelul comunelor şi oraşelor. În schimb, au mai puţină putere în poviate, adică unităţile teritoriale administrative formate din mai multe comune. Foarte puternici sunt şi preşedinţii de consilii din oraşe. Un lucru amuzant. La început, preşedinţii de consilii puteau fi şi parlamentari, apoi s-a interzis asta, iar aproape toţi cei care erau parlamentari au renunţat şi au preferat funcţia locală, pentru că aceasta are mai multă putere decât cea de parlamentar.

Reporter:Consideraţi că reforma administrativă în Polonia este încheiată?

Jerzy Stępień: Acesta este doar începutul, abia ce am stabilit sistemul, nici nu o putem numi reformă. De fapt, am reconstruit vechiul sistem de dinainte de comunişti, dinainte de al Doilea Război Mondial. Bineînţeles că l-am modernizat. În anii următori, şi de fapt în fiecare an, schimbăm câte ceva la sistem, spre o tot mai mare descentralizare. Uneori facem bine, alteori mai greşim.

Reporter:Pare a fi un sistem care oferă multă putere de decizie cetăţeanului de rând, dar poate apărea, de exemplu, riscul unei lipse de unitate?

Jerzy Stępień: Bineînţeles că orice putere anume poate face greşeli, dar vă dau un exemplu: dacă un guvern central controlează totul şi face o greşeală, acea greşeală se extinde la toate nivelurile. Însă, în sistemul nostru, o greşeală făcută de autorităţile locale afectează doar acea unitate teritorial administrativă, iar celelalte văd greşeala şi au grijă să nu facă şi ele.

Interviu realizat de Carmen Gavrilă şi difuzat la Radio România Actualităţi