Realizator: Bună seara, domnule Pârvulescu. Subiectele săptămânii trecute: insurgenţii au ocupat Tripoli-Muammar Ghaddafi este de negăsit, scena politică românească - se vehiculează organizarea alegerilor locale şi parlamentare la o singură dată şi Republica Moldova a sărbătorit 20 de ani de independenţă. Ce comentaţi?

Cristian Pârvulescu: Al doilea dintre subiecte: comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare, subiect care a fost lansat la şedinţa coaliţiei de luni, de la începutul acestei săptămâni şi care a rămas pe agenda dezbaterilor publice. Comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare poate însemna fie ţinerea alegerilor parlamentare la data celor locale, fie ţinerea alegerilor locale la data celor parlamentare. Prima dintre variante, parlamentare în iunie 2012, nu se poate decât dacă sunt alegeri anticipate parlamentare, ceea ce ştim, este destul de dificil, aproape imposibil. Constituţia nu permite astfel de anticipări ale alegerilor parlamentare. În ceea ce priveşte amânarea alegerilor locale şi aceasta este dificilă şi presupune modificarea legii, a Legii administraţiei locale în primul rând.

Dincolo însă de aceste aspecte legislative este vorba despre o confuzie foarte gravă, care s-ar realiza între alegerile locale şi cele parlamentare. Argumentul privind economia de 33 de milioane de euro nu se susţine, pentru că, în final, electorii nu mai ştiu ce votează. Şi aşa, în 2008 au votat de foarte multe ori la parlamentare în funcţie de priorităţi locale; or între politicile locale şi cele naţionale sunt diferenţe foarte mari. Parlamentul se ocupă de altceva decât de consiliul judeţean, consiliul local, primarul sau preşedintele Consiliului judeţean şi aşa am putea spune că există o confuzie destul de mare între alegerile locale şi alegerile judeţene. În alte ţări ele sunt cumulate în Uniunea Europeană, dar a cumula şi alegerile parlamentare, asta este expresia unei alte situaţii decât cele economice, probabil a intenţiei celor de la guvernare de a obţine în felul acesta cât mai multe voturi, pentru că speră să transfere voturile pentru primar şi consiliile locale şi judeţene în voturi pentru parlamentari şi probabil principalul beneficiar al unei asemenea transformări ar fi Partidul Democrat Liberale dar cu siguranţă şi UDMR-ul. E mai greu decât UNPR-ul care, de asemenea, se află la guvernare, ar avea foarte mult de câştigat, pentru că UNPR nu are în momentul de faţă primari şi deci nu poate spera să recucerească foarte multe poziţii de primari, ca celelalte două partide. Dezbaterea va continua săptămâna viitoare cu siguranţă.

Realizator: Vorbeaţi despre UE şi mă gândeam că la nivel european alegerile parlamentare - există o prevedere expresă - nu se pot suprapune cu niciun fel de alte alegeri sau...

Cristian Pârvulescu: Nu, nu există o suprapunere expresă, există Comisia de la Veneţia, o comisie care funcţionează pe lângă Consiliul European şi care cere într-o recomandare ca alegerile să nu fie în niciun fel suprapuse, dar la nivelul UE guvernele naţionale pot face tot ceea ce doresc. Noi suntem în UE, iată guvernul a propus o asemenea comasare.

Realizator: Corect. Domnule Pârvulescu, subiectele săptămânii viitoare. Luni, la Bruxelles, începe o nouă sesiune a Parlamentului European; preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, este invitat să dezbată situaţia pieţelor la nivel european. Marţi, la Tokyo, se aşteaptă demisia primului-ministru japonez, Naoto Kan, şi la NewYork expiră mandatul Forţei interimare a ONU în Liban. Ce comentaţi?

Cristian Pârvulescu: Al doilea dintre subiecte. Demisia primului-ministru, Naoto Kan, un prim-ministru care în urmă cu un an şi ceva, în vara anului 2010, când era adus în această funcţie, părea să fie omul providenţial, dar iată a fost obligat să demisioneze, mai întâi vineri, din funcţia de preşedinte al Partidului Democrat şi, după alegerea unui nou preşedinte al Partidului Democrat, partid care se află la guvernare în Japonia, şi din funcţia de prim-ministru. Ceea ce i se reproşează lui Kan este, în primul rând, faptul că a gestionat destul de ineficient criza cutremurului şi a tsunamiului din 11 martie. Ştim că situaţia economică a Japoniei este una destul de îngrijorătoare. După FMI, datoria publică a Japoniei este de 229%, este cea mai mare din lume. Sigur, guvernul japonez s-a împrumutat, spre deosebire de guvernul SUA sau alte guverne din lume, în primul rând de la japonezi. Din acest punct de vedere riscurile nu sunt aceleaşi ca în cazul Greciei, spre exemplu, dar aceasta afectează criza economică şi aceasta este iarăşi un lucru care i s-a reproşat lui Kan. Se vorbeşte despre doi posibili înlocuitori ai săi. Kan, 64 de ani, era deja un politician de o anumită vârstă. Cel mai probabil va fi înlocuit de fostul ministru de externe, Seiji Maehara, care are 49 de ani şi care pare să fie favoritul sondajelor. Mai există însă posibilitatea ca actualii miniştri ai economiei sau cel al finanţelor, de asemenea, să fie aleşi. Aceştia sunt sprijiniţi de grupări importante din partidul de guvernământ. Ceea ce se întâmplă în Japonia, din punct de vedere politic, a avut urmări, pentru că ştim, săptămâna care se încheie, ratingul de ţară al Japoniei a fost scăzut, de Moody's, de data aceasta - la Statele Unite era vorba de Standard & Poor's - asta datorită instabilităţii politice. În ultimii cinci ani de zile au fost schimbaţi şase prim-miniştri, primii trei erau ai Partidului Liber-Democrat, care a guvernat Japonia vreme de mai bine de jumătate de secol după Al Doilea Război Mondial, ultimii doi ai Partidului Democrat, al partidului de opoziţie, de care se legau foarte multe speranţe, dar care acum pare să decepţioneze, de asemenea. Este important ceea ce se întâmplă în Japonia, pentru că Japonia este, după cum ştiţi, a doua putere economică a lumii şi de dinamica economică a acestei depinde şi stabilitatea economică mondială.

Interviu realizat de Alexandru Rusu şi difuzat, duminică, la Radio România Actualităţi

Monitorizare: Agenţia de presă Rador