Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Ierusalim, Yigal Palmor, a acordat un interviu în exclusivitate corespondentului Radio România Actualităţi, Dragoş Ciocîrlan.

Dragoş Ciocîrlan: Domnule Yigal Palmor, vă rog să ne vorbiţi despre situaţia din Siria şi implicarea grupării Hezbollah în războiul civil sirian, precum şi despre prezenţa altor grupări teroriste pe teritoriul sirian. Care sunt perspectivele în ceea ce priveşte situaţia din Siria?

Yigal Palmor: Războiul din Siria este, bineînţeles, o tragedie pentru poporul său, dar şi un mare pericol pentru statele vecine. Există în mod clar pericolul răspândirii violenţelor dincolo de graniţe în alte ţări din zonă. În plus, este posibil ca arme chimice să cadă în mâinile grupărilor teroriste sau în mâinile altor elemente necontrolate. Acest lucru reprezintă o îngrijorare comună tuturor statelor, care se învecinează cu Siria, şi considerăm că trebuie să ne coordonăm eforturile, astfel încât să prevenim orice posibil pericol, care ar putea veni dinspre această zonă.

Trebuie să ştiţi, de asemenea, că, gruparea Hezbollah şi Iranul luptă alături de armata siriană împotriva rebelilor şi, din acest motiv, implicarea lor profundă în acest război reprezintă un alt pericol, mai ales în ceea ce priveşte eventualitatea ajungerii armelor chimice în mâinile grupării Hezbollah, recunoscută de multe ţări ca fiind o organizaţie teroristă.

Sau, bineînţeles, există pericolul ca Iranul să preia controlul asupra unor zone din Siria, prin intermediul Hezbollah şi împreună cu Hezbollah şi acest lucru poate duce la dezintegrarea teritoriului sirian în mai multe părţi, controlate de diferite autorităţi sau de diferite grupări, toate acestea ducând spre o anarhie totală, cum se întâmplă în Somalia, de exemplu. Deci, toate acestea reprezintă pentru noi îngrijorări majore, care afectează nu numai Israelul, dar şi alte state învecinate, precum Iordania şi, bineînţeles, Turcia, dar chiar şi dincolo de acestea, pentru că extinderea violenţelor către statele vecine Siriei ar putea afecta Europa prin contaminare şi acest lucru se poate întâmpla, dacă nu există o autoritate centrală la Damasc, care să controleze teritoriul sirian.

După încheierea acestui război, există din nou riscul să vedem Siria devenind o ţară precum Somalia. Somalia este astăzi, după cum ştim, fieful piraţilor, care pun în pericol rutele internaţionale de navigaţie. Acesta este doar un exemplu al modului în care deteriorarea şi dezintegrarea Siriei ar putea pune în pericol spaţiul din afara graniţelor sale.

Suntem, în mod evident, extrem de îngrijoraţi din acest motiv şi sperăm că se poate găsi o soluţie la nivelul comunităţii internaţionale.

Dragoş Ciocîrlan:Ameninţarea nucleară iraniană şi sprijinirea terorismului reprezintă probleme care preocupă comunitatea internaţională. Cât de autentică este o soluţie diplomatică, în opinia dumneavoastră?

Yigal Palmor: Iranul nu a renunţat la programul său nuclear militar şi acest lucru generează, bineînţeles, o mare îngrijorare. Dacă Iranul va deveni o putere nucleară, având bomba nucleară, atunci acest lucru va afecta Asia, Orientul Mijlociu şi, de asemenea, ar putea afecta şi Europa.

Pentru că regimul de la Teheran nu vrea doar să obţină un fel de prestigiu, pe care îl conferă deţinerea unei arme nucleare, ci intenţionează în mod clar să răstoarne regimurile din Orientul Mijlociu şi să conducă reţele teroriste în întreg Orientul Mijlociu. Există un motiv pentru care Iranul a fost declarat duşman de către state precum Maroc, Egipt, Arabia Saudită şi chiar de către Turcia, care, după ce a încercat, până la un punct, să medieze un dialog între Iran şi Occident, a renunţat.

Ca să nu mai spunem că, încercarea destul de naivă a Braziliei, care, în urmă cu doi ani de zile, a intenţionat să devină un fel de agent de tranzacţii regional între Iran şi comunitatea internaţională, o încercare ce a eşuat în mod jalnic, cu toate că a fost iniţiată de o parte fără niciun alt interes, decât acela de a aduce pacea. Deci, toate eforturile de a aduce Iranul pe calea diplomatică a negocierilor, pentru a rezolva problema prin mijloace paşnice, au eşuat până acum.

Considerăm că trebuie date mai multe şanse diplomaţiei şi toate canalele diplomatice trebuie explorate, dar, în acelaşi timp, comunitatea internaţională trebuie să realizeze că această tactică nu a adus rezultate până acum.

Comunitatea internaţională trebuie, de asemenea, să înţeleagă că încercările diplomatice de a găsi o soluţie pacifistă nu pot dura la nesfârşit, pentru că există un termen-limită, şi dacă interesul Iranului este doar acela de a trage de timp şi de a genera negocieri peste negocieri, numai pentru a avea timp să-şi asambleze bomba nucleară, atunci comunitatea internaţională nu ar trebui să permită să se întâmple aşa.

Înainte de a fi prea târziu, comunitatea internaţională trebuie să spună "stop" Iranului şi trebuie să îi spună că există şi alte opţiuni. Dacă iranienii aleg opţiunile diplomatice, este foarte bine; toată lumea susţine acest lucru, inclusiv Israelul. Dar dacă iranienii nu vor o cale diplomatică, atunci nu vor lăsa nimănui o altă opţiune şi acest lucru ar trebui să fie foarte clar la nivelul comunităţii internaţionale.