Simona Botar: Domnule Ionescu, toată lumea vorbeşte despre încrederea cetăţenilor şi a pieţelor, care este vitală pentru stabilitatea unei ţări. În ce măsură credeţi dumneavoastră că misiunea FMI la Bucureşti, şi transparenţa discuţiilor care vor avea loc, va susţine această încredere a pieţelor în stabilitatea din România?

Valentin Ionescu: Doamnă, m-aţi pus la încercare. Deci, astăzi, am auzit un comentariu care a venit din partea Fondului Monetar Internaţional, comentariu pe care eu îl socotesc mai mult politic decât economic, cu privire la recomandarea de a majora moderat salariile, în situaţia în care există resurse. Părerea mea este că FMI n-ar fi trebuit să facă o asemenea declaraţie înaintea unei evaluări şi fără să convină acest aspect cu Guvernul României, pentru că, până la urmă, nu Fondul Monetar aplică un acord, ci Guvernul României şi asta m-a surprins puţin. Politica trebuia să fie lăsată pe seama Guvernului României, nu a Fondului Monetar. Acuma, dacă, de pildă, ei au... Continui această idee şi analizăm mai în profunzime declaraţia reprezentanţilor Fondului Monetar pentru România, foarte probabil că, tehnic, Guvernul ar trebui să reanalizeze structura tuturor cheltuielilor bugetare şi să revizuiască legea bugetului de stat pe exerciţiul financiar curent, ceea ce, deocamdată, este prematur, suntem în ianuarie.

Noi nu ştim deocamdată cum vom sta cu veniturile fiscale decât de-abia din trimestrul al doilea, prin mai-iunie eventual, dar, până atunci, este foarte greu să socotim aşa ceva şi, atunci, Fondul Monetar a pus astăzi într-o mare dificultate acest guvern, care a reacţionat foarte rapid prin persoana primului ministru.

Cred că n-ar fi trebuit să reacţioneze aşa repede, dar, în fine, asta-i altă problemă, tactică, şi care a refuzat o asemenea idee, a respins o asemenea idee. Acuma să vedem ce se va întâmpla. În orice caz, în momentul în care există puncte de vedere diferite, pornind de la nişte reacţii pe plan local, de natură politică, atunci este posibil ca unul sau altul să se schimbe. Rămâne de văzut cine se va schimba, că Fondul Monetar, de regulă, rămâne constantă acolo unde este.

Simona Botar: Să vedem care este valoarea deciziei pe care a luat-o astăzi Ecofin-ul faţă de Ungaria, de tăierea fondurilor de coeziune, de la 1 ianuarie anul viitor, dacă Guvernul Ungariei nu dă semne că va reduce deficitul. Este aceasta o premieră pentru o ţară care nu este membră a zonei euro şi poate fi considerat un posibil precedent?

Valentin Ionescu: Este mai mult o ameninţare. De ce? Pentru că sunt luate în calcul două aspecte: una este mai mult politic şi juridic, mă refer la încălcarea tratatelor europene de către Ungaria, datorită faptului că, printr-o lege internă, a anihilat în mare măsură independenţa Băncii Centrale, este de fapt un punct extrem de sensibil nu numai cu Uniunea Europeană, ci şi cu Fondul Monetar Internaţional în egală măsură, iar Comisia Europeană lucrează foarte strâns cu Fondul Monetar, ambele entităţi fiind în negociere cu Guvernul de la Budapesta.

Al doilea aspect este tehnic şi ţine de politica fiscală a Ungariei. De pildă, în 2011, Ungaria, Guvernul de la Budapesta a socotit un deficit bugetar mai mic, iar Comisia Europeană socoteşte că nu s-a făcut calculul corect, Budapesta având un deficit de 6,2% ca pondere în PIB, ca urmare a faptului că nu a luat în calcul, de pildă, confiscarea fondurilor din sistemul privat de pensii, pe care a făcut-o Guvernul maghiar; pe de altă parte, a reproşat Guvernului maghair noua lege a impozitului pe venitul persoanelor fizice, care ar putea să aducă un gol în veniturile fiscale în anii următori, dintr-un sistem de credit fiscal pe care l-a introdus Guvernul domnului Orbán; apoi, că nu a socotit nişte pierderi din sectorul public de transporturi şi etc.

Deci există nişte disensiuni în momentul de faţă, unele care ţin de politica fiscală şi unde se pare că Guvernul de la Budapesta oferă nişte date greşite sau pretinde că le calculează corect, iar Comisia Europeană nu le acceptă, dar punctul nodal este încălcarea tratatelor cu privire la Banca Centrală. Iar, Ungaria, anul acesta, are nevoie de o finanţare de 20 de miliarde, bani pe care poate îi va obţine în sistemul bancar local, dominat de bănci străine, dar la un cost foarte ridicat, adică undeva se va duce probabil la 10%, ceea ce este enorm. Pentru anul viitor asta reprezintă un cost foarte ridicat.