România are câteva zeci de mii de deţinători ai titlului ştiinţific de doctor, marea majoritate fiind cadre didactice universitare şi preuniversitare.

Nevoia de adaptare a învătământului românesc la cel european a dus la restrângerea studiilor doctorale de la patru la trei ani, astfel încât să devină parte a studiilor universitare, prevăzute în declaraţia de la Bologna.

Aceasta înseamnă că orice derogare de la exigenţă în acordarea titlului de doctor va avea nedorite consecinţe pe termen lung pentru absolvenţii de învăţamânt superior românesc.

Din păcate, însă, interpretarea criteriilor de calitate în funcţie de interese a dus la obţinerea cu prea multă uşurinţă acestui titlu academic, situaţie care nu se va putea îndrepta prea curând, după cum spune preşedintele organizaţiei neguvernamentale EDUCER, profesorul Ştefan Vlaston.

Ştefan Vlaston: Situaţia doctoratelor, la noi în ţară, în ultimii 15-20 de ani a fost extraordinar de tulbure, în sensul că criteriile şi comisiile care acordau aceste titluri erau supuse influenţelor de tot felul, traficului politic, din clientelă. Sunt foarte multe persoane, din păcate, personalităţi politice, care se mândresc cu titlul de doctor, dar atunci când trebuie să demonstreze că au şi făcut o teză de doctorat şi că şi merită acest titlu, dau din colţ în colţ şi nu reuşesc să facă nici una, nici alta.

Cătălin Creţu: Şi atunci cât de uşor este să obţii astăzi titlul de doctor?

Ştefan Vlaston: Până la apariţia Legii educaţiei naţionale, în această ultimă formă - varianta Miclea-Funeriu, era foarte uşor să obţii titlul de doctor, pentru că Comisia naţională de acreditare a titlurilor şi certificatelor şi diplomelor academice era foarte uşor de influenţat, era făcută din clientela politică a partidului aflat la guvernare sau partidelor aflate la guvernare. După cum se vede, în virtutea noii legi, avem o comisie de acordare a titlurilor foarte dură, foarte serioasă, formată din oameni care nu vin din siajul partidelor politice, cu o ţinută internaţională în materie de cercetare şi de operă ştiiţifică, asta pe de o parte, mai avem şi un Consiliu Naţional de Etica care chiar de nouă luni de când a funcţionat... acela care a fost schimbat de actualul ministru, şi-a făcut datoria pentru că a avut 14-17 dosare pe care le-a şi rezolvat. Acum este mult mai greu să păcăleşti aceste comisii naţionale, dacă s-ar menţine în actuala componenţă şi cu actualele atribuţii, acoperite prin Legea educaţiei naţionale. Din păcate, discuţia care se pune este ce facem cu cele poate câteva zeci de mii de titluri obţinute în ultimii 15-18 ani, că acelea e şi foarte greu şi lung ca durată de verificat şi nu şi-a pus nimeni problema să le ia la puricat, la verificat şi pe acelea.

Cătălina Creţu: Această comisie de etică nu ar trebui să intervină în acest context?

Ştefan Vlaston: Comisia de etică, Consiliul Naţional de Etică a fost desfiinţat de actualul ministru şi înlocuit cu un alt consiliu, format din oameni, după opinia mea, mai degrabă din sfera actualei puteri. Din fericire, n-a reuşit să schimbe Consiliul naţional de acreditare a titlurilor şi diplomelor şi certificatelor academice, aşa-zisul CNATDCU (Consiliul Naţional de Acreditare a Titlurilor şi Diplomelor şi Certificatelor Universitare - n.r.), condus de domnul Andruh. Domnul Andruh de la Universitatea din Bucureşti este un chimist cu o operă ştiinţifică remarcabilă şi a cărei opinie nu poate fi pusă la îndoială şi această comisie este aşteptată acum să facă lumină cel puţin în cazul doctoratelor provenind de la personalităţi politice.