Printre salariaţii români circulã o vorbã: orice, pânã la bani! Vestea scãderii salariului sau, mai rãu, cea a concedierii îl afecteazã în mod cert pe cel vizat.


În situaţia datã, numãrul mare de oameni aflaţi în cauzã ne face sã ne gândim la efecte la nivelul întregii societãţi.


Mircea Kivu: Toatã lumea va fi frustratã pentru cã pierde o parte din banii pe care îi câştiga, numai cã la unii frustarea se va traduce în probleme reale de existenţã, pe când la ceilalţi va rãmâne la un nivel psihologic, adicã vor trebui sã îşi modifice nivelul de trai, dar fãrã sã se considere ameninţaţi cu adevãrat.

În general, ne aşteptãm sã îşi modifice consumul, sã cumpere mai puţine produse, sã-şi îndrepte preferinþele spre produse mai ieftine ş.a.m.d.


Reporter: Situaţia actualã este vreun pic asemãnãtoare cu cea de dinaintea marelui crah din 1933?


Mircea Kivu: Ca impact economic, probabil cã este comparabilã. În 1933, bãnuiesc cã totuşi erau categorii mult mai mari de oameni care nu erau afectaţi de crizã, cum practic nu putem vorbi despre o categorie din societate care sã nu fie deloc afectatã.


Reporter: Riscãm sã ajungem într-un moment în care societatea nu ne mai oferã ceea ce avem noi nevoie?

Mircea Kivu: Poate cã pericolul imediat este o selecţie negativã: prestaţiile pe care le oferã organismele bugetare vor fi de mai proastã calitate, fiind prestate de oameni mai puþini pregãtiţi. Un astfel de exemplu este situaþia medicilor, care preferã şi probabil cã vor prefera tot mai mult sã plece în altã parte, şi atunci evident cã ne vom aştepta la o scãdere a prestaţiilor din sãnãtate.


Reporter: Credeţi cã existã riscul sã existe şi fenomenul de pãrãsire a ţãrii însãşi?


Mircea Kivu: Da. Fenomenul la care m-am referit, cu medicii, este un exemplu în sensul aceãsta. Probabil cã vor fi mulţi oameni care vor încerca sã pãrãseascã ţara, dar mai puţini care o vor şi face, vor şi reuşi sã o facã./