Reporter: Dragoş Ciocîrlan : Începutul anilor '90 a fost sub semnul studiilor la Universitatea Ebraică din Ierusalim şi de bun augur pentru o carieră diplomatică. În 2017 v-aţi încheiat misiunea de ambasador al României în statul Israel şi vă dedicaţi unei activităţi speciale pentru românii de pretutindeni, folosind experienţa diplomatică.

Andreea Păstârnac: Sigur, peste ani, te-ai gândi că ar putea fi o legătură, nu ştiu dacă neapărat este o legătură. Am venit atunci extrem de interesată de studii comparative, semitice, interesată de limba ebraică, atât cea veche, cea clasică, cât şi cea modernă, dar am avut şansa să încep să cunosc o comunitate extraordinară, comunitatea de israelieni de origine română, şi în paralel cu studiile, în paralel cu serviciul diplomatic, pe care l-am avut aici, care a avut şi un moment extraordinar - ca ataşat cultural, am predat limba română la Universitatea din Tel Aviv prin limba ebraică - în paralel cu acest dialog cu foarte multe asociaţii - putem să vorbim de-a lungul anilor peste 70 de organizaţii ale evreilor de origine română stabiliţi în Israel - am învăţat să lucrăm împreună, pentru că în anii '90, în momentul în care am început să ne uităm la comunităţile de români plecaţi peste graniţe, să recuperăm memoria, să înţelegem unde au fost rupturile istorice, care sunt punţile pe care le putem crea, rolul acestor oameni, acestor organizaţii a fost extraodinar: deschiderea cu care au venit către România, modul în care s-au văzut pe fiecare gata să ajute, gata să facă ceva pentru locul de unde au plecat, menţinându-şi dubla identitate, menţinându-şi ancora în ceea ce însemna noua lume pe care o construiseră. A fost o lecţie extraordinară. Disponibilitatea actorilor israelieni de origine română - în anii '90 număram câteva zeci de mari vedete ale scenei israeliene şi ale scenei internaţionale - de a prezenta publicului israelian pe Eminescu, pe Caragiale, de a arăta care este cultura română din care veniseră, acel moment de deschidere este unic în viaţă, într-o carieră diplomatică. Şi alături de aceşti oameni, am reînvăţat cum putem să gândim politicile noastre faţă de comunităţile istorice, după care aş vrea să vă vorbesc, bineînţeles, şi despre experienţa extraordinară care a fost prezenţa muncitorilor români în Israel, peste câteva sute de mii, şi modul în care, împreună cu aceştia, am învăţat ce înseamnă să ai o comunitate emergentă într-un stat.

Reporter: Ce înseamnă pentru un ambasador să vorbească foarte bine limba ţării în care se află la post? Pentru unii, ebraica este o limbă exotică. Totuşi, pentru dumneavoastră există un punct de atracţie: încă din tinereţe aţi învăţat ebraica.

Andreea Păstârnac: Da, sigur. Ebraica rămâne una din limbile culturale ale acestei lumi, una din cele mai vechi limbi care există, una din limbile înviate, singura limbă înviată în studiile de lingvistică pe care le avem, dar întotdeauna, când eşti într-un loc şi vorbeşti limba, ca diplomat, ai o şansă extraordinară, pentru că poţi să primeşti informaţie aproape fără să fii conştient de acest lucru, înţelegi ceea ce spun oamenii pe stradă, înţelegi comentariile din mass media, poţi să ajungi cumva la părerile personale ale decidenţilor, lucru care este extrem de diferit într-o altă limbă. De altfel, există studii foarte interesante şi studii foarte serioase care vorbesc despre etica profesională într-o altă limbă care nu ne este limba maternă şi despre autocenzura exprimării într-o altă limbă care nu este cea maternă. Ca diplomat, am servit şi în ţări unde nu vorbeam limba locului şi, într-adevăr, cred că atunci eşti prizonierul unei forme de gândire. Poţi să compensezi, poţi să înveţi istoria, poţi să înveţi obiceiurile - trebuie să găseşti mereu modalităţi de a te apropia de cei de care eşti alături câţiva ani.

Reporter: În Israel, în calitate de ambasador, aţi acordat zeci de interviuri pentru radio, televiziune, pentru presa scrisă. Cum vă explicaţi faptul că televiziunea israeliană, practic, v-a curtat? Aţi fost prezentă la mai multe, la numeroase emisiuni în direct şi aţi transmis un mesaj din partea ţării noastre publicului israelian.

Andreea Păstârnac: Este adevărat. În momentul în care reuşeşti să rămâi un diplomat, reuşeşti să ai o părere care să fie extrem de apropiată de cea a locului în care te găseşti, dar să rămâi un outsider, în acel moment, cred că mass media din locul unde te afli îţi apreciază, poate mai mult sau mai puţin, câteodată, îţi apreciază opiniile. A fost foarte important ca să ne adresăm prin mass media israeliană, atât publicului local, dar mai ales să vorbim despre această extraordinară comunitate de israelieni de origine română, generaţiei a doua şi a treia care nu mai vorbeşte româneşte sau nu mai vorbeşte atât de bine româneşte, precum părinţii lor, şi de a fi o dublă voce, o voce a României, o voce a României într-un context european, un lucru foarte important, astăzi, în Israel, dar şi o voce pentru aceste generaţii care se reclamă încă venind din România, dar pentru care limba română nu mai reprezintă un lucru de la sine înţeles. Mi s-a întâmplat ca în aceşti ani să descopăr că aceste generaţii de câteva sute de mii de israelieni născuţi aici, să vorbească cu o mândrie extraordinară despre bunicii lor, despre părinţii lor şi mai ales despre România, unii chiar nevizitând sau necunoscând. În ultimii trei ani, am reuşit ca israelienii de origine română şi nu numai să vină în România şi să fie pe locul întâi ca număr de turişti în România, mai ales într-o dorinţă de a descoperi ţara noastră ca o ţară a originilor, de a descoperi ţara noastră ca o destinaţie europeană şi vreau să vă spun că, de fiecare dată, în fiecare interviu pe care l-am acordat, mi-a făcut o plăcere extraordinară să vorbesc despre ce înseamnă agroturismul în România, ce înseamnă obiceiurile noastre, ce înseamnă realitatea politică, realitatea socială. Nu cred că un diplomat oboseşte vreodată să vorbească despre ţara lui.

Transcrierea interviului AGENŢIA DE PRESA RADOR