Planul de austeritate al Guvernului din Grecia cuprinde majorări de taxe, introducerea aşa-numitei taxe de solidaritate, percepută fiecărui contribuabil, reduceri de cheltuieli în sectorul public, scăderea fondurilor în asistenţa socială, dar şi diminuarea cheltuielilor din sănătate.

Toate acestea ar trebui să aducă la aproximativ 75 de miliarde de euro, aşteptate de Executivul elen.

Suma este însă departe de a salva Grecia şi nu rezolvă mai nimic, susţin experţii financiari.


Cătălin Lenţa: În ce măsură planul de austeritate al Greciei poate rezolva problemele?


Daniel Dăianu: Este un respiro pentru situaţia financiară în Europa, sistemul bancar european şi pentru conexiunile cu alte zone ale lumii, de pildă cu Statele Unite, fiindcă şi entităţi financiare americane au expunere faţă de sectorul bancar european. Nu întâmplător mulţi au făcut o paralelă între momentul Grecia şi ce s-a întâmplat prin eşuarea băncii Lehman Brothers. Planul de austeritate, prin urmare, nu rezolvă problemele, asigură o nouă finanţare pentru Grecia, care nu face, în esenţă, decât să mărească datoria publică, întrucât Grecia, în continuare, are un deficit bugetar mare, iar pentru a reuşi în timp să reducă din datoria publică care se tot acumulează, ar trebui să ajungă la un surplus bugetar atât de mare, ceea ce în momentul de faţă pare să fie imposibil.



Cătălin Lenţa: Domnule Daniel Dăianu, această perioadă de respiro, cum aţi numit-o dumneavoastră, nu e totuşi foarte lungă?


Daniel Dăianu: Problemele sectorului bancar european îşi au originea în dificultăţile economiei greceşti şi nici pe departe în faptul că statul grec, clasa politică din Grecia, ani de zile a dovedit iresponsabilitate. Necazurile sunt mult mai mari, ele ţin de o evoluţie a sistemului financiar în ultimii ani şi, aş mai adăuga ceva, de vicii majore ale Uniunii Monetare, ale construcţiei Uniunii Europene. Necazurile pentru europeni şi alte necazuri care se duc dincolo de graniţele Uniunii Europene îşi au originea în faptul că avem o integrare financiară de adâncime, însă care nu este acompaniată de mecanisme de rezoluţiune în sectorul bancar. Adică ce se poate face atunci când o bancă mare, de pildă, eşuează, cum se împarte povara, mai departe, cum se pot asigura mecanisme de amortizare a şocurilor asimetrice, adică ce facem atunci când o economie este în recesiune puternică şi şomajul creşte, astfel încât să evităm contaminarea.


Cătălin Lenţa: Euro e o monedă viabilă în aceste condiţii?


Daniel Dăianu: Opinia mea, pe care nu am contenit să o exprim, şi aici sunt într-o divergenţă de alte opinii exprimate din partea autorităţilor şi din partea Guvernului...


Cătălin Lenţa: Da, dar e opinia dumneavostră de expert.


Daniel Dăianu: Da, opinia mea este că atât timp cât economia noastră nu este pregătită - şi ea nu este din punct de vedere structural - este cu totul şi cu totul utopic şi neproductiv să ne propunem ca în câţiva ani să intrăm în zona euro şi, în plus, atât timp cât zona euro are asemenea probleme, scârţâie din toate încheieturile, să-ţi propui să intri cât mai repede denotă o anumită miopie în privinţa înţelegerii cauzelor acestei crize.

Monitorizare: Agenţia de presă RADOR