Condamnarea la închisoare a unui fost prim-ministru, o premieră în justiţia românească, readuce în atenţie legalitatea banilor primiţi de partide sau de politicieni în campaniile electorale.

Într-un an cu două rânduri de alegeri pentru înnoirea administraţiei locale şi a celei centrale sentinţa în cazul Adrian Năstase, deşi nu este definitivă, ar putea servi drept avertisment pentru viitorii lideri şi eventuala tentaţie de a-şi finanţa ocult ascensiunea politică.

Alex Olaru: Legea referitoare la finanţarea activităţii partidelor şi a campaniilor electorale vorbeşte chiar din primul articol despre, citez, "asigurarea egalităţii de şanse în competiţia politică şi a transparenţei".

Legea prevede două tipuri de finanţare a formaţiunilor: publică şi privată.

Strict pentru o campanie, partidele apelează, de cele mai multe ori, la donaţii, care sunt însă plafonate, în funcţie de candidatură.

Un candidat la un consiliu local are, fireşte, nevoie de resurse mai mici comparativ cu un candidat la preşedinţie sau la o altă funcţie înaltă.

Plafoanele sunt stabilite în salarii minime, deoarece ele evoluează în funcţie de economie şi se elimină astfel riscul ca sumele să se devalorizeze rapid.

Cristian Pârvulescu: În România, partidele politice suplinesc lipsa de deschidere ideologică prin marketing politic. Aceste plafoane se dovedesc insuficiente, cel puţin aşa susţin politicienii. Cheltuielile au explodat şi din cauza costurilor de mediatizare.

Alex Olaru: De ce nu se ridică acest plafon pe baza unui consens între toate formaţiunile?

Cristian Pârvulescu: Pe de o parte, există foarte multă ipocrizie. Se consideră că politica trebuie făcută cu resurse minimale, pe de altă parte pentru că oricât de mult s-ar ridica plafoanele ele nu pot să depăşească într-o ţară ca România un anume nivel.

Alex Olaru: Problema finanţării oculte a campaniilor electorale apare în locurile în care nu există o reacţie a întregii societăţi, continuă Cristian Pârvulescu. Care sunt însă metodele şi formele de finanţare ocultă?

Cristian Pârvulescu: Banii pot intra fie dinspre grupuri de infractori care pot folosi bani în niciun fel contabilizaţi sau pot fi scoşi, datorită evaziunii fiscale şi "la pungă" cum se spune, trimişi către diferiţi candidaţi pentru a le favoriza campania electorală. Mai există şi alte formule de finanţare ocultă. Se comandă un număr mare de tipărituri. În România, afişele nu sunt numerotate, nimeni nu poate spune câte afişe au fost tipărite.

Alex Olaru: Partidele trebuie să-şi desemneze un mandatar financiar prin intermediul căruia pot să deruleze operaţiuni financiare în timpul campaniilor. Donaţiile trebuie declarate Autorităţii Electorale Permanente în cinci zile de la primire, iar la două săptămâni de la finele campaniei formaţiunile politice depun un raport de venituri şi cheltuieli, pentru a le fi validate mandatele. Apoi, Autoritatea Electorală Permanentă începe controalele, explică purtătorul de cuvânt Marian Muhuleţ, care admite că problema afişelor electorale există.

Marian Muhuleţ: Până în momentul de faţă nu s-a putut realiza şi datorită faptului că unele partide politice, unii competitori electorali îşi realizează parte din aceste materiale, chiar şi afişe electorale, la tipografii din străinătate.

Reporter: Mai sunt alte aspecte în care aveţi dificultăţi în a realiza controlul?

Marian Muhuleţ: Păi, avem un set de dificultăţi, ca să zic aşa, care pornesc în principal de la resursa umană disponibilă pentru treaba asta, care la Autoritate este în număr de 17 persoane şi resursele financiare pe care le vom angrena, bugetul Autorităţii fiind unul destul de mic.

Alex Olaru: Despre politizarea Autorităţii Electorale Permanente nu poate fi vorba, atâta vreme cât toate formaţiunile, indiferent de culoarea lor, au primit amenzi şi sancţiuni şi au fost controlate pe baza aceloraşi criterii. Legea referitoare la finanţarea campaniilor ar putea fi completată până la toamnă.

Experţii GRECO, Grupul Statelor Împotriva Corupţiei, au redactat un raport cu recomandări în acest sens, a precizat Marian Muhuleţ.