Cancelarul Germaniei Angela Merkel s-a aflat astăzi (marţi, n.r.) şi la Cluj-Napoca, unde a primit titlul de Doctor "Honoris Causa" al Universităţii "Babeş-Bolyai". Rectorul universităţii, Andrei Marga, a precizat că titlul a fost conferit pentru merite istorice în considerarea unui nou fel de a face politică, în abordarea inovatoare a problemelor contemporane şi în consolidarea unităţii europene.

Reporter: Aţi subliniat astăzi că Angela Merkel a intervenit cu soluţii inovative la problemele stringente ale societăţii, şi aveaţi în vedere ceea ce s-a petrecut în după-amiaza zilei de 10 octombrie 2008, când sistemul financiar mondial se afla în faţa pericolului prăbuşirii. Dacă ne puteţi spune ce impact au avut deciziile Angelei Merkel în contextul colaborării româno-germane...

Andrei Marga: În acea zi, după datele istorice stabilite cu acurateţe, doamna Merkel, ca şi cancelar al Germaniei, era pe o tribună la Dresda şi a fost sesizată că a apărut o problemă în sistemul bancar german - care, desigur, e conectat la cel mondial; băncile de la Frankfurt sunt un senzor pentru ce se întâmplă în lume. Ea a plecat destul de repede, şi-a scurtat de fapt intervenţia la tribuna din Dresda, şi a luat decizia unei intervenţii a statului în favoarea băncilor - sigur, o soluţie care nu e conţinută în teoria clasică a economiei liberale. Dar, ştim bine, creştin-democraţii germani vin pe formula economiei sociale de piaţă; însă nu aceasta era în discuţie. În discuţie era dacă statul intervine sau nu în sprijinul băncilor. Decizia luată atunci a fost de intervenţie cu 480 de miliarde de euro, şi după patru ore preşedintele SUA a anunţat la rândul său - preşedintele SUA de atunci, domnul Bush - o intervenţie cu 700 de miliarde. Implicaţia indirectă a fost aceea că sistemul bancar, şi german şi internaţional, a rămas în picioare şi, sigur, oricare ţară, inclusiv România, s-a putut bucura de această stabilitate a sistemului. Acum, dacă mă întrebaţi, eu v-aş spune foarte sincer:

România nu a suferit atât din cauza crizei mondiale - deşi sunt, fără îndoială, vreau să fim realişti, şi consecinţe ale acestei crize în România. România suferă din cauza crizei proprii. Adică, vă spun foarte clar, citând "The Economist", din cauza incompetenţei decidenţilor români şi - ca să citez Comisia Europeană - din cauza incapacităţii administrative a actualei administraţii din România.

Reporter: Aţi mai spus că Angela Merkel a pus mereu accentul în deciziile pe care le-a luat pe educaţie. Ce am putea învăţa de la modelul german în acest moment, în care legea educaţiei va fi adoptată prin asumarea răspunderii?

Andrei Marga: Nicio ţară nu adoptă legea educaţiei prin asumarea răspunderii guvernului. Orice ţară discută legea educaţiei. Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în România, nu a fost o discuţie - a fost o discuţie de vreo două săptămâni, în care cei care răspundeau de lege s-au făcut că nu aud pe ceilalţi. Legea României, aşa cum o prezintă acest guvern Boc, e atât de slabă încât va fi una dintre cele mai slabe legi nu numai din istoria României, ci şi din Europa.

Ceea ce guvernul dă ca noutăţi, nişte banalităţi de mult consumate, nişte lucruri care în România s-au făcut de mult, dar acum sunt, sigur, revopsite şi relansate. Din păcate, cei care prezintă legea în România ei înşişi erau nişte studenţi mediocri şi trebuie să fim până la urmă lucizi: nu poţi să aştepţi din partea unor oameni mediocru pregătiţi să dea şi legi excelente. În al treilea rând, sigur, în Germania prioritatea educaţiei este reală, dar educaţia germană înseamnă, sigur, o urmărire a performanţei până la nivelul descoperirii ştiinţifice, adică nivelul maxim al unei performanţe. Şi în Germania sunt discuţii severe privind nivelul învăţământului, mai severe decât în România, dar mai precise.

Mai adaug încă o chestiune: legea din România este o concepţie de mult depăşită, o concepţie greşită; legea din România este pe un model de educaţie care ţine de fapt de extremismul de dreapta al anilor '30 - şi putem să vă dăm aici multe analize chiar internaţionale care arată clar că, aşa cum e această concepţie a educaţiei din legea din România, ea ţine de ceva depăşit în istoria Europei. Se gândeşte cu totul altfel educaţia decât în această lege. Legea educaţiei, oriunde, mai ales în ultimii ani, a fost gândită ca lege care permite educaţiei să facă faţă globalizării, care descentralizează efectiv.

Să fim serioşi, legea României, sub pretextul descentralizării, de fapt politizează grav sistemul. În fond, pe nesimţite, ne întoarcem cu această lege a guvernului actual la o fază pe care toţi credeam că - 1989, apoi chiar legea din 1995, cu care nu eram neapărat de acord, - odată cu aceste legi, cu aceste momente, noi am depăşit acele lucruri. Din păcate, este un pas mare înapoi.