Viorel Cosma, muzicolog

"... mie îmi apare totuşi problema fenomenului George Enescu ca un mare aisberg, în care îi văd partea de deasupra oceanului,dar nu ştiu cât este aisbergul de mare în adâncime...".

Adăugat: 13 Septembrie 2015
Ultima actualizare:13 Septembrie 2015

Politica Romaneasca
trimite pe mail

Realizator: Florin Helmis - Aproximativ 2.500 de artişti străini şi 500 de artişti români sunt prezenţi la Festivalul "George Enescu" 2015, considerat a fi cel mai mare eveniment cultural internaţional organizat de România şi cel mai puternic promotor al creţiei şi valorilor marelui compozitor român intrat în patrimoniul mondial Enescu. Acum, invitat la "Matinal" este lexicograful şi marele promotor al creaţiei enesciene Viorel Cosma, vorbind împreună cu Mihaela Helmis despre compozitorul George Enescu şi opera sa.

Viorel Cosma: Mărturisesc cu destulă modestie că, după ce am publicat peste 20 de volume şi peste 100, 150 poate să fie, de studii, articole, eseuri despre George Enescu, mie îmi apare totuşi problema fenomenului George Enescu ca un mare aisberg, în care îi văd partea de deasupra oceanului, dar nu ştiu cât este aisbergul de mare în adâncime şi mereu constatăm că asibergul începe treptat-treptat să se topească şi să aflăm din ce în ce mai multe, dar constatăm că acest George Enescu, spre deosebire, şi nu mi-e frică, la ora actuală, să-l compar cu Mozart, cu Beethoven, cu Brahms, cu Schumann, cu Vivaldi, cu Bartok, cu cine vreţi dumneavoastră din marile personalităţi, George Enescu are ceva în plus peste tot. Adică, toţi erau muzicieni şi instrumentişti. În secolul XVII şi în prima jumtate a secolului al XVIII-lea aproape toţi îşi cântau, ori erau la pian, ori erau la vioară, cazul lui Mozart, şi îşi cântau lucrările şi ei le şi dirijau, că aceasta era situaţia. Ulterior, lucrurile au început să se schimbe. Enescu a trebuit să se lupte în primul rând să îşi câştige statutul de compozitor, însă a murit cu durerea că nu a putut să îşi obţină acest statut. Cel mult erau colegii care îi spuneau compozitorul Rapsodiilor române, adică era un fel de compozitor de mâna a doua, de piese mici, minore, de lucrări de forme incipiente, nu marile lucrări concertante, simfonii sau lucrări amplue vocal-simflonice, nici vorbă de marea operă a lui Enescu, tragedia lirică. Am spus-o mereu, când a murit Enescu în '55, toată presa mondială l-a înfăţişat cu o fotografie cu vioara în mână. Murise marele, genialul, unicul violonist George Enescu. Nici vorbă să-i lase vioara la o parte şi să spună "un mare compozitor". Ei, de aici a început această luptă a recunoaşterii lui. În primul rând, să-i adunăm compoziţiile lui Enescu. A avut 33 de opusuri. Nu şi-a ascultat lucrările în timpul vieţii lui. Este ceva de neconceput ca o mare personalitate să moară şi să nu îşi fi putut asculta toate lucrările pe care el le-a scris. A fost a doua durere a lui, dar asta a provenit din cauza modestiei lui Enescu, care o viaţă întreagă pe el nu s-a cântat. Deci, treptat-treptat am început să îl recuperăm pe Enescu. Cea mai mare recuperare s-a produs însă începând din 1958, când a apărut Festivalul Internaţional "George Enescu". În clipa aceea, acel fabulos spectacol pe care l-a făcut Silvestri cu David Ohanesian în rolul titular din "Oedipe" a însemnat momentul de recunoaştere a unei mari personalităţi componistice. S-a dus în întreaga lume opera română şi în 30 de ani, în sfârşit, a fost recunoscut că este un mare compozitor, dar vreau să spun astăzi, pentru toţi cei care ne ascultă la radio, că după 60 de ani de la moartea lui Enescu, există încă lucrări ale lui George Enescu pe care eu le recunosc şi pe care pur şi simplu nu le-a văzut nimeni din România şi nu se cântă nicăieri. Nu mai departe decât un ciclu de patru lieduri pe versuri de Rimbaud, pe care Enescu le-a dat la o sărbătorire a acestui mare poet francez, la şase luni după premiera lui "Oedipe", deci în 1936. Sunt nişte lieduri de maturitate. Nimeni nu le-a auzit. Mai este o humorescă pe teme de Johann Strauss, care s-a cântat la un festival internaţional de la Londra, pe care nici pe acela nu îl cunoaştem. Deci, există lucrări pe care nici astăzi nu am putut să le adunăm.

Reporter: Domnule Cosma, cred că trebuie să vă mulţumim pentru tot ceea ce faceţi, dar încă mai sunt lucruri de făcut şi nici nu ştiu dacă de anul ăsta...
 

Viorel Cosma: Mai este foarte mult de făcut pentru Enescu. S-a făcut enorm însă prin Muzeul lui Enescu şi, al doilea, prin Festivalul Internaţional "George Enescu". Astăzi, Enescu nu mai este un compozitor de mâna a doua. Astăzi, Enescu contează ca mare personalitate componistică a secolului XX.

Realizator:  Astăzi, din creaţia enesciană, la ora 11:00, la Sala Mică a Palatului se cântă "Cvintetul cu pian opus 29 în la minor", iar de la ora 16:30, la Ateneul Român, în seria "Enescu şi contemporanii săi", va fi interpretat "Caprice Roumain pentru vioară şi orchestră". Orchestraţie de Cornel Ţăranu, după schiţele compozitorului. Şi tot astăzi, de la ora 11:00, la Teatrul "Odeon", sub genericul "Clasic e fantastic", cei mici sunt invitaţi să urmărească spectacolul "Copilăria lui Enescu".



Autor:
Mihaela Helmis
Editor:
Simona Mihăescu
Adăugat:
13 Septembrie 2015


Articole pe aceeasi tema


Toate câmpurile sunt obligatorii.

Reafiseaza