Miercuri, România celebrează o triplă sărbătoare.

În ordine cronologică, se împlinesc 141 de ani de la câştigarea independenţei de stat; celebrele cuvinte rostite atunci de Kogălniceanu: "Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare".

Într-un 9 mai, dar în 1945, la Berlin, semnarea actului de capitulare necondiţionată a Germaniei punea capăt celei de-a doua conflagraţii mondiale.

Şi în fine, tot pe 9 mai este celebrată declaraţia istorică din 1950, când ministrul francez de externe Robert Schumann lansa formatul de colaborare franco-german pe care s-a clădit apoi Uniunea Europeană.

România este de 11 ani parte a acestei construcţii, dar acest 9 mai găseşte blocul comunitar într-un proces complex de restructurare.

Ziua Europei vine într-o perioadă în care se conturează liniile de reformă a UE, proces început anul trecut cu lansarea scenariilor de viitor enunţate de preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, cel care a şi cerut organizarea unui summit istoric la Sibiu, anul viitor, summit care se vrea o reuniune a renaşterii europene.

Ce e clar până acum, mai ales după prezentarea proiectului de buget multianual post 2020 al Comisiei Europene este că politica de coeziune şi politica agricolă comună vor registra tăieri de fonduri din cauza altor politici destinate migraţiei şi apărării, dar şi din cauza plecării Marii Britanii din Uniune.

În plus, unele state care acum sunt contributoare nete la bugetul european intenţionează să îşi micşoreze contribuţiile.

Toate acestea înseamnă mai puţini bani pentru politica agricolă comună şi cea de coeziune, prin care se presupune că ţări ca România pot recupera diferenţele de dezvoltare faţă de statele mai vechi membre.

Problema e că România se va confrunta la negocierile pe marginea bugetului cu argumentul că nu prea a folosit banii puşi deja la dispoziţie.

Ziua Europei ne găseşte pe noi, românii, în al 11-lea an ca membri ai UE.

Opinia generală în Europa şi, evident, şi în ţările care aspiră la statutul de membre este că principalul beneficiu din aderarea la UE este dezvoltarea economiei naţionale în cadrul unei mai largi construcţii economice stabile cum este Uniunea.

Un raport realizat de Institutul European din România arată că aderarea noastră la UE a contribuit la creşterea schimburilor comerciale cu partenerii europeni, la impulsionarea investiţiilor străine directe şi a antreprenoriatului.

Perioada de aderare până acum a fost caracterizată de o dezvoltare economică şi socială semnificativă, iar PIB-ul aproape s-a dublat, deşi am trecut prin cea mai mare criză economico-financiară şi a datoriilor suverane din Europa ultimului secol.

Datorită faptului că au avut loc îmbunătăţiri semnificative pe piaţa muncii şi au crescut veniturile populaţiei, ponderea populaţiei aflate în risc de sărăcie şi excluziune socială s-a redus în comparaţie cu perioada de dinainte de aderarea la Uniune.