Persoanele cu handicap sunt nemulţumite, deoarece consideră că autorităţile nu se implică destul pentru a le uşura incluziunea socială.


Legislaţia europeană nu răspunde în întregime nevoilor acestor oameni şi nici reglementările existente nu sunt respectate de toate statele membre, consideră Nicolae Idu. O nouă strategie europeană, în domeniu, este în curs de elaboarare.



În Uniunea Europeană, o persoană, din şase, suferă de handicap, iar în total, aproape 80 de milioane de oameni nu pot să participe activ la viaţa socială şi economică, arată strategia europeană 2010-2020, pentru cei cu dizabilităţi, strategie care-şi propune să îmbunătăţească viaţa persoanelor cu handicap şi să integreze în societate.



Un punct-cheie, din strategie, îl reprezintă accesibilitatea.



Oamenii cu dizabilităţi nu au posibilitatea să folosească sistemul de transport public, nu au acces la instituţiile importante sau la o educaţie adecvată, a precizat Nicolae Idu, şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România. De exemplu, în medie, în Uniunea Europeană, numai 5% dintre paginile de Internet publice respectă standardele de accesibilitate.



Numeroase posturi de televiziune continuă să ofere puţine programe însoţite de subtitrări şi de audiodescriere. Nici în România, situaţia persoanelor cu dizabilităţi nu este una prea bună.



Preşedintele Consiliului Naţional al Dizabilităţii din România, Radu Ruba, spune că oamenii cu handicap nu au condiţii, iar statul nu se implică destul pentru a-i ajuta să se integreze în societate.



"Trebuie făcută o reformă foarte serioasă la nivelul pregătirii profesionale în şcoli. Apoi, este vorba de nişte faclităţi sau, în orice caz, nişte elemente naturale obişnuite în lege... Există o prevedere acolo, cum că angajatorii dacă nu angajează o persoană cu handicap, trebuie să plătească jumătate din salariul minim pe economie ca amendă. Această jumătate din salariul minim pe economie, ca amendă, îl face pe angajator să plătească amenda cu bucurie şi să nu angajeze persoana. Dacă amenda ar fi la nivelul a două salarii minime pe economie, ar avea interesul să angajeze persoana şi, bineînţeles, să-i şi amenajeze locul de muncă. În România, nu există o subvenţionare de către stat, parţială, totală, a echipamentelor asistive; a spus Radu Ruba.



România are o strategie pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap, pentru perioada 2006-2013. În acest an, după cum rezultă de pe pagina de Internet a Direcţiei pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap din Ministerul Muncii, autorităţile îşi propuneau, printre altele, "identificarea de surse de finanţare şi elaborarea de proiecte, vizând formarea profesional a persoanelor cu handicap şi a personalului din domeniul handicapului şi creşterea numărului de servicii alternative".



Dincolo de teorie, persoanele cu dizabilităţi au ajuns concret în atenţia autorităţilor odată cu verificarea dosarelor acestora.



În luna septembrie, ministrul Muncii, Ioan Botiş, anunţa că din cele 140 de mii de dosare de încadrare în handicap, care fuseseră verifiacte până la acea dată, 35 de mii prezentau suspiciuni de fraudă.



Potrivit preşedintelui Consiliului Naţional al Dizabilităţii din România, Radu Ruba, numărul persoanelor cu dizabilităţi din România este de aproape 700 de mii, infomează readctorul RRA.