În data de 21 decembrie 2001 devine membru titular al Academiei Române. De-a lungul vieţii a primit multe premii, distincţii, decoraţii.


Avea 79 de ani şi suferea de cancer în fază terminală.


Fănuş Neagu rămâne unul dintre cei mai importanţi scriitori contemporani, "un poet al prozei", aşa cum a fost l-a numit fostul preşedinte al României, Ion Iliescu.


"Era considerat un fel de poet al prozelor, deosebit de talentat şi care cinstea limba română, o iubea şi avea întodeauna reacţii de dezaprobare faţă de cei care schimonoseau limba română. A fost un exemplu de respect pentru cuvânt, pentru maniera de exprimare. E o mare pierdere pentru noi. Râmâne un monument al creaţiei literare româneşti".


Moartea scriitorului Fănuş Neagu este regretată de marii artişti, dar şi de o parte din politicienii care i-au fost prieteni.


Lucian Avramescu spunea despre Fănus neagu că era un bijutier al cuvântului.


"Este un mare poet al literaturii române, este un bijutier al cuvântului, pe care nu cred să-l mai avem curând. De la Arghezi încoace, nu ştiu pe cineva care să fi jucat mai corect cu limba română. Probabil s-a dus în Cer, să continue polemica cu Eugen Barbu".


Coleg de generaţie, scriitorul şi eseistul Augustin Buzura îl consideră pe Fănuş Neagu unul dintre oamenii care au reînviat literatura română. Fănuş Neagu nu a ratat niciun prilej prin care să-şi exprime iubirea faţă de tot ceea ce-l înconjura şi faţă de literatură, a spus Buzura despre cel care i-a fost prieten.


La rândul lui, marele actor Florin Piersic a spus despre Fănuş Neagu că a fost şi va rămâne printre cei mai iubiţi scriitori români.


"Când scria avea o poezie în scrierile lui, nu vorbesc de versuri, ci de tabletele lui minunate, totul e învăluit într-un fel de mister. Foarte tare sunt emoţionat şi la gândul că am avut această minunată idee să-l văd şi l-am vizitat la Elias, am vorbit cu el, cred că i-a făcut mare plăcere. Aşa cum teatrul românesc a avut nişte corifei, a avut o echipă de aur, aşa rămâne el printre cei mai mari şi iubiţi scriitori pe care i-a avut România. Rămâne în istoria literaturii române".


Tot aşa cum rămân pentru posteritate volume de referinţă ca: Frumoşii nebuni ai marilor , Dincolo de nisipuri, Îngerul a strigat, precum şi cronici sportive de excepţie.


S-a născut în localitatea brăileană Gradiştea într-o familie de ţărani, a învăţat primii cinci ani de şcoală primară în satul natal, şi-a continuat studiile între 1944 şi 1948 la liceul militar, întâi în Iaşi, apoi în Câmpulung Muscel.


A urmat apoi Şcoala Pedagogică nr. 2 din Bucureşti, iar în 1952 a devenit cursant al Şcolii de Literatură "Mihai Eminescu", fiind coleg de generaţie cu Labiş şi Cosaşu.


Între 1954 şi 1957 a învăţat la Facultatea de Filologie din Bucureşti, dar, din motive pe care nu ni le-a dezvăluit, nu şi-a încheiat studiile.


A debutat în 1954 cu povestirea "Duşman cu lumea", în revista "Tânărul scriitor".


A iubit şi iubeşte Bărăganul într-un fel aparte. Dovadă stau scrierile "Ningea în Bărăgan", "Cantonul părăsit", "Vara buimacă".


În anul 1954 debutează cu povestirea „Duşman cu lumea", în revista „Tânărul scriitor". În anul 1959 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan", volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit".


În anul 1960 publică „Somn de la amiază", iar în 1962 „Dincolo de nisipuri". În anul 1967 publică „Vara buimacă", iar în 1968 „Îngerul a strigat", primul său roman, considerat evenimentul editorial al anului. În anul 1972 „În văpaia lunii", volum de nuvele. În anul 1972 „Cronici de carnaval", volum de publicistică.


În anul 1977 „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe", roman. În anul 1977 „Cronici afurisite", volum de memorialistică reunind tabletele semnate în rubricile de sport din Ziarul „Scînteia Tineretului" şi revista „Luceafărul".


În anul 1977 i se joacă piesa „Scoica de lemn" la Teatrul Nottara din Bucureşti. În anul 1979 „Cartea cu prieteni". În anul 1981 „Insomnii de mătase". În anul 1985 „A doua carte cu prieteni". În anul 1985 i se joacă piesele „Echipa de zgomote" la Teatrul Majestic şi „Olelie" la Teatrul Naţional din Bucureşti.


În anul 1987 „Întâmplări aiurea şi călătorii oranj", volum de publicistică. În anul 1988 „Scaunul singurătăţii", roman.


În anul 1993 i se joacă la Teatrul Naţional din Bucureşti şi la Teatrul Naţional din Timişoara piesa „Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp". În anul 1994 „Dincolo de nisipuri", nuvele, la Editura Porto-Franco, Galaţi.


În 2001 „Amantul marii doamne Dracula", roman. În 2004, „Asfinţit de Europă, răsărit de Asie", roman. Tot în 2004 îi apare volumul „Jurnal cu faţa ascunsă", publicistică.


Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul „Cantonul părăsit"
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul „Acei nebuni ai marilor oraşe"
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa „Echipa de zgomote"
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul "Frumoşii nebuni ai marilor oraşe"
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa „Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp".
În decembrie 1993 este numit director al Teatrului Naţional din Bucureşti
În noiembrie 1993 devine membru corespondent al Academiei Române


Trupul neînsufleţit al scriitorului Fănuş Neagu va fi depus miercuri la sediul Uniunii Scriitorilor din Bucureşti. Înmormântarea va avea loc joi la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

http://ro.wikipedia.org/wiki/F%C4%83nu%C8%99_Neagu