Politica împotriva imigranţilor a lui Nicolas Sarkozy, un preşedinte divizor, riscă să consolideze tocmai cauza principală a nepopularităţii sale, respectiv groaza, sau chiar dezgustul, faţă de modul în care exercită puterea, comentează Financial Times, în ediţia electronică.


Preşedintele francez este cunoscut pentru faptul că îşi pune toată influenţa în joc la reuniuni internaţionale pentru a obţine ce vrea într-o negociere.


De data aceasta, situaţia este diferită: el îşi apără ţara de interferenţe din partea Bruxelles-ului.


Faptul că Sarkozy este dispus să intre în asemenea controverse internaţionale este un lucru remarcabil ţinând cont de pretenţiile sale de leadership european şi de a obţine sprijin în plan intern odată ce Franţa va prelua preşedinţia G20 în noiembrie.


El se află însă într-o prăpastie adâncă, potrivit Financial Times.


Sarkozy, în cădere liberă


Rata popularităţii președintelui francez este scăzută, iar scopul câştigării unui al doilea mandat în 2012 pare tot mai îndepărtat.


Unii analişti spun că seamănă tot mai mult cu Silvio Berlusconi, un lider de statură diminuată afectat de scandaluri şi un populist divizor cu înclinaţii autoritare.


"Problema gravă este că duce la diviziuni, când rolul său constituţional este să asigure unitatea ţării", a afirmat Patrick Weil, istoric şi autor al cărţii "Cum să fii francez".


Strategia politică din spatele mesajului lui Sarkozy este clară. Pentru a câştiga în 2012, el trebuie să refacă acea coaliţie electorală ce apropia centrul şi extrema-dreaptă, care l-a adus la putere în 2007, fragmentată de controverse şi reforme nepopulare.



Alţii cred însă că Palatul Elysee a greşit analiza. Folosirea imigraţiei şi legii şi ordinii "favorizează Frontul Naţional, deoarece alegătorii preferă originalul, nu copia, şi riscă să îi îndepărteze pe votanţii de centru", spune analistul politic Stéphane Rozs.



De altfel, există puţine dovezi că schimbarea politică a lui Sarkozy i-a adus mai mulţi alegători, iar cu cât controversa se prelungeşte, riscul este mai mare pentru preşedinte.


Politica împotriva imigranţilor riscă de asemenea să consolideze principala cauză a nepopularităţii sale, anume groaza sau dezgustul faţă de modul în care exercită puterea. În cei trei ani de când se află la Palatul Elysee, el i-a îndepărtat pe alegători, inclusiv din partidul său, prin comportamentul său.


Deşi este considerat energic şi hotărât, el este perceput şi ca având un comportament de clan, autoritar, impulsiv şi vulgar, conchide Financial Times, citat de Mediafax.


Franţa, urmărită de Comisia Europeană



Comisia Europeană are în vedere să declanşeze urmărirea în Justiţie a Franţei, dacă se confirmă oficial că autorităţile de la Paris au luat decizii împotriva unei minorităţi etnice, cea a romilor - a declarat comisarul Viviane Reding, într-un discurs la Berlin, în faţa Societăţii Germane pentru Drepturile Omului.



"Comisia trebuie să-şi asume rolul de apărătoare a tratatelor Uniunii Europene, şi o va face", a afirmar ferm doamna Reding.


În contextul măsurilor controversate ale Franţei de a expulza romi, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a luat poziţie, spunând că discriminarea minorităţilor etnice este inacceptabilă.