La 2 aprilie 2004, drapelul României a fost ridicat pentru prima dată la sediul NATO din Bruxelles, marcând aderarea oficială la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. Alianţa, care va împlini în curând 75 de ani de la înfiinţare, a fost creată pentru a contracara ameninţarea sovietică, iar acum pe cea a Rusiei invadatoare în Ucraina.

La 20 de ani după aderare, poziţia ţării noastre ca importanţă geostrategică, dar şi ca poziţionare la masa aliaţilor, este mai importantă decât oricând.

Semnalul a fost dat încă din 2008, prin Summit-ul NATO de la Bucureşti, cel în care Ucrainei s-a promis deschiderea Alianţei către integrare.

La masa puterilor lumii de la Bucureşti era invitat inclusiv preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin.

De asemenea, la 20 de ani de la integrare în NATO, România este bază militară a Alianţei, cu scutul strategic antirachetă de la Deveselu, Aeroportul Kogălniceanu şi centrele de atrenament din Transilvania, iar o dată cu războiul din Ucraina, ţara noastră a căpătat recunoaştere strategică în jocul geopolitic, demonstrând că zona Mării Negre nu trebuie uitată de puterile lumii, aşa cum am avertizat constant alături de aliaţi precum Polonia, Cehia sau statele baltice.

Faţă de acum 20 de ani, România este furnizor de securitate, furnizor de ajutor pentru Ucraina, centru de antrenament pentru viitorii piloţi F-16 de la Kiev şi actor principal în încercarea de a demina Marea Neagră, iar pe teritoriul ţării noastre există prezenţă militară internaţională a NATO, semn al respectării principiului "toţi pentru unul şi unul pentru toţi", un principiu prin care Alianţa vrea să ofere garanţii de securitate pentru păstrarea păcii şi nu pentru escaladarea conflictelor. (RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI - 2 aprilie).