Cu puține zile în urmă, România a primit confirmarea, din partea agențiilor de rating, că măsurile fiscal-bugetare recent adoptate au reușit să evite încadrarea ratingului de țară, asociat titlurilor suverane, în categoria nerecomandată investițiilor (junk).

Materializarea acestui rating ar fi avut un impact negativ sever asupra perspectivelor de dezvoltare ale țării. Iar România are nevoie, pe lângă însănătoșirea finanțelor publice, și de asigurarea unei creșteri economice sustenabile. A fost evitat un risc major, însă urmează o etapă crucială, în care eforturile de ajustare trebuie consolidate prin implementare și extinse prin reforme, într-un cadru coerent și predictibil, spune analistul economic Cosmin Marinescu.

Reconfirmarea ratingului de țară într-o categorie recomandată investițiilor constituie un semnal de încredere, dar nu elimină riscurile asociate dezechilibrelor bugetare și externe.

Urgența consolidării finanțelor publice

Nevoia imperativă de corecție bugetară survine pe fondul unor obiective (re)devenite prioritare – ieșirea din procedura de deficit excesiv, sustenabilitatea datoriei publice, corectarea dezechilibrelor externe. Caracterul urgent al ajustării bugetare intervine după derapajul bugetar din 2024, când România a înregistrat un deficit de 9,3% din PIB în termeni ESA, cel mai mare deficit bugetar la nivelul Uniunii Europene.

Ajustarea deficitului a început chiar cu bugetul anului curent, în principal prin măsurile de înghețare a salariilor din sistemul public și a pensiilor. Însă și construcția bugetară a anului 2025 și-a dovedit fragilitatea, subestimând sever deficitul bugetar. După doar câteva luni de execuție bugetară, deficitul estimat a sărit de la 7% din PIB – potrivit legii bugetului, la circa 9% din PIB sau chiar peste – potrivit estimărilor de la jumătatea anului. Aceste evoluții au impus intensificarea eforturilor de corecție bugetară, reflectate în conținutul și amploarea „Pachetului 1”.

În acest context, dezbaterile sunt acaparate de diverse opinii privind anvergura și efectele așa-numitelor ”pachete de măsuri”. Sunt esențiale filtrarea și prioritizarea măsurilor prin prisma unei strategii bugetare multianuale, care să furnizeze soluții eficiente și o minimă predictibilitate pentru întreaga perioadă de ajustare, dar și după.

Să ne amintim faptul că Planul Bugetar-Structural Național pe Termen Mediu, agreat la finele anului trecut cu instituțiile UE, prevedea o corecție graduală a deficitului bugetar, cu o cadență anuală medie de circa 0,8 puncte procentuale din PIB. Însă aceste proiecții se raportau la un punct de plecare mai optimist, în ipoteza încadrării în ținta de deficit, când evoluția economiei era mult mai favorabilă ritmului asumat al ajustării. La acel moment, aveam în față scenariul unei ajustări (terapii) graduale.

În prezent, după deviația substanțială de la ținta de deficit pentru 2024, dar și de la deficitul asumat pentru 2025, estimările pachetului de măsuri indică un impact bugetar cumulat de aproape 4 puncte procentuale din PIB pentru 2025 și 2026. Astfel, efortul de ajustare ar permite apropierea de ținta de deficit bugetar proiectată inițial.

În acest context, prin anvergura măsurilor și pe fondul unui narativ public dominat de mesaje specifice austerității, deși nu tocmai fundamentate, s-a conturat imaginea unei corecții bugetare de amploare, cu trimiteri fataliste la cazul Greciei din anul 2009, atunci când statul elen a intrat în incapacitate de plată, se mai arată în analiza făcută de Cosmin Marinescu.

Însă... România nu este Grecia!

S-a aflat România cumva pe marginea prăpastiei în care Grecia s-a prăbușit în 2009?! România de acum este fundamental diferită de Grecia de atunci, prin cadrul economic mult mai rezilient în raport cu situația unei crize financiare profunde la nivel global, precum criza din 2008-2009. Grecia a avut de rezolvat intrarea în incapacitatea de plată, forțând semnarea mai multor acorduri vitale de bailout cu CE, BCE și FMI („Troika”) și “iertări” de datorii, fără precedent în istoria recentă a episoadelor de restructurare a datoriilor suverane.

Atunci când analizăm tabloul unei economii cu nevoi urgente de corecție bugetară, cele mai relevante dimensiuni, care trebuie evaluate responsabil, vizează deopotrivă amploarea dezechilibrelor și evoluția de ansamblu a activității economice.

Derapajul bugetar al României în 2024 (-9,3% din PIB) a fost, într-adevăr, sincronizat cu un sold negativ al contului curent (-8,4% din PIB). Valorile sunt, însă, mai puțin tensionate decât cele specifice Greciei în anul 2009 (deficit de 15,4% din PIB și, respectiv, deficit de cont curent de 12,5% din PIB).

Un alt set de repere vizează datoria guvernamentală, care în cazul Greciei se apropia de 130% din PIB nominal, datoria externă fiind 180% din PIB. Iar expunerea sistemului bancar european la datoria publică a Greciei era una impresionantă, în special pentru băncile din Franța, Germania și Marea Britanie, cu riscuri de contagiune severe.

În România, la finalul anului 2024, datoria guvernamentală se poziționa la 55% din PIB, cu tendințe ascendente, iar cea externă la 58%, situație incomparabilă cu cea a Greciei.

"Reziliența sectorului bancar românesc se menține adecvată prin prisma indicatorilor de sănătate financiară, însă unele aspecte trebuie mai atent luate în considerare, anume creșterea bilanțului sistemului bancar generat de nevoile de finanțare ale statului. Interconexiunea sectorului bancar cu sectorul guvernamental s-a intensificat în ultimii ani, deținerile de credite și titluri de stat de către bănci (circa 25%, media ultimilor trei ani) fiind cea mai mare din UE. În acest sens, trebuie să facem eforturi conjugate pentru scoaterea Românei din zona unei intermedieri financiare reduse, care frânează tranziția structurală către sectoare cu valoare adăugată ridicată." Cosmin Marinescu

Nu în cele din urmă, trebuie reamintită și credibilitatea zdruncinată a Greciei, generată atunci și de manipularea datelor statistice, în special a celor privind deficitul bugetar. Spre deosebire, România menține în prezent standarde depline de raportare statistică și transparență fiscală, elemente esențiale pentru credibilitatea în relația cu instituțiile europene. România este preocupată să mențină relația de încredere la nivelul UE, prin acțiuni care să asigure și anumite marje de negociere privind accesarea fondurilor europene, factor esențial pentru menținerea potențialului de creștere economică.

Pe de altă parte, în privința ajustării bugetare necesare, dezbaterile preliminare au căutat să acrediteze scenariul unei consolidări realizate exclusiv prin reducerea cheltuielilor bugetare, precum în cazul Argentinei, pentru a evita efectele recesioniste ale măsurilor fiscale. Însă trebuie să înțelegem faptul că fragilitatea finanțelor publice este una structurală, în contextul în care România înregistrează, de mulți ani, cele mai scăzute venituri fiscale dintre statele membre (circa 27% din PIB), cu excepția Irlandei.

În plus, realizarea ajustării doar pe seama cheltuielilor ar fi impus reduceri de cheltuieli dincolo de limita funcționalității statului și a serviciilor publice, în timp ce România și-a asumat obiective de investiții și angajamente de securitate care nu pot fi neglijate.

Reformele și pregătirea aderării la OCDE, obiectivele României

Tocmai de aceea, devine fundamental ca măsurile de consolidare fiscală să fie, într-o anumită măsură, contrabalansate prin politici de susținere a creșterii economice.

Este important să protejăm investițiile cheie, mai ales a celor în infrastructură, care exercită efecte de antrenare asupra creșterii economice. Prioritare trebuie să fie și politicile de susținere a competitivității la nivelul sectorului privat, prin utilizarea fondurilor europene, creșterea investițiilor străine și consolidarea capitalului autohton.

În acest sens, este fundamental să continuăm parcursul reformelor, cu responsabilitate, dar și pregătirea aderării la OCDE, care să faciliteze percepții pozitive ale investitorilor și noi oportunități de dezvoltare. De aceea, stabilitatea politică și pacea socială devin acum, mai mult ca oricând, ingrediente cheie pentru a traversa cu succes provocările actuale, conchide Cosmin Marinescu.