Reporter: De aproape două luni, senatorii n-au reuşit să se mobilizeze pentru a vota legi importante, printre care una cu deosebit impact asupra populaţiei, şi mă refer la legea asistenţei sociale. Pentru blocarea proiectelor, nimeni nu-şi asumă răspunderea, opoziţia acuza puterea de absenteism, iar cei de la putere acuză opoziţia de faptul că trage de timp. După părerea dumneavoastră, care este cauza acestui blocaj şi cum se poate rezolva situaţia?

Andrei Ţăranu:Blocajul este datorită relaţiei foarte proaste care există între opoziţie şi putere. În general, democraţia ar trebui să fie un model consensual, din care să se obţină forma maximală pentru cât mai multe grupuri sociale. Ori, din nefericire, politica în România este întru totul clivată între cei care sunt la putere şi cei care sunt în opoziţie, motiv pentru care nu se poate ajunge aproape niciodată la un acord. Ceea ce face opoziţia acum, şi în general fac majoritatea modelelor de opoziţie, este să îşi maximizeze potenţialul de şantaj. Opoziţia nu are suficient de mare putere, adică majoritate încât să-şi treacă propriile legi, dar împiedică puterea să se manifeste şi să adopte legile care îi sunt în interes. Chiar puterea, în acest moment, nu se află în cea mai bună situaţie, în special legat de legea asistenţei sociale, pentru că această lege pune în discuţie raporturile unui stat social cu cei care sunt beneficiarii acestui sistem, lucru care ar putea să dăuneze partidelor aflate la putere în următoarele alegeri locale şi parlamentare, fie dacă ele vor fi comasate sau vor rămâne separate. Astfel încât, probabil că această lege, şi ăsta a fost şi motivul pentru care puterea a pus-o înspre sfârşitul listei, ca ea să treacă tacit de Senat şi să ajungă în Camera Deputaţilor, acolo unde puterea speră să aibă o majoritate, astfel încât să o treacă.

Reporter: Să treacă în forma propusă de guvern, evident.

Andrei Ţăranu: S-o treacă în forma propusă de guvern pentru că, altfel, s-ar putea ajunge în situaţia, pe care nimeni nu ar dori-o şi toată lumea ar deplânge-o, ca guvernul să îşi asume încă o dată răspunderea pe o lege de o importanţă foarte mare şi care s-ar întoarce ca un bumerang împotriva puterii actuale.