Intrarea în tunelul de sub Canalul Mânecii din nordul Franţei este acum noua zonă de presiune a crizei refugiaţilor în UE.

Tunelul are 50 de kilometri, începe lângă Calais şi se termină la Folkestone, în sud-estul Angliei.

La adăpostul nopţii, numai în ultima perioadă, mii de refugiaţi au sărit gardurile de protecţie ca să urce ilegal în trenuri sau camioane.

Din 2000, mai puţin de 200 au reuşit să ajungă pe ţărmul britanic, iar pentru 10, călătoria a fost mortală. Tentaţia se pare că depăşeşte însă riscurile.

Sunt atraşi de condiţii mai bune oferite de Londra solicitanţilor de azil, comparativ cu Franţa.

Zona Calais era de mult timp un loc de întâlnire pentru imigranţi, numai că acum numărul lor a crescut spectaculos.

Nu provin din rândul celor peste 30.000 de refugiaţi care vor fi mutaţi din Italia şi Grecia în alte state europene, conform deciziei luate la ultima reuniune a miniştrilor de interne europeni.

Cel mai adesea sunt aduşi de reţelele de traficanţi de persoane şi în timp ce numărul extracomunitarilor creşte, sporeşte şi exasperarea în rândul localnicilor.

Probleme sunt şi în Marea Britanie, mai ales pentru că situaţia de la Calais scade veniturile comercianţilor şi transportatorilor, controalele suplimentare înseamnă blocarea traficului prin tunel şi cozi kilometrice.

În faţa tuturor acestor provocări, Parisul şi Londra au decis să vină cu un răspuns comun şi să facă din rezolvarea crizei o prioritate absolută.

Mai mult de zece milioane de euro au fost alocaţi de urgenţă pentru sporirea securităţii la Eurotunel, construirea de noi bariere, întărirea forţelor de ordine este un alt semnal transmis reelelor de traficanţi de persoane, iar la nivelul UE Comisia pregăteşte un nou sistem care să răspundă unor astfel de situaţii de urgenţă viitoare.

Solidaritatea este cuvântul cheie - spune comisarul pentru migraţie, Dimitris Avramopoulos.

"Comisia va prezenta în a doua parte a acestui an o propunere pentru un sistem fix de urgenţe, pentru a putea face faţă situaţiilor de urgenţă în viitor. Este un angajament moral şi legal să ai garanţia că statele membre se sprijină unul pe altul în perioade critice", a afirmat el.

Dincolo însă de aceste planuri, Comisia Europeană ştie că orice răspuns pe termen lung, la presiunile imigraţiei, se bazează pe reducerea numărului de persoane care părăsesc Africa pentru a ajunge în Europa.

De aceea, UE este principalul donator mondial pentru statele sărace.

Încă şase milioane de euro au fost acordaţi ieri doar pentru a ajuta refugiaţii din Libia.