Vineri este Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Mulţi dintre cei aflaţi în sistem nu se mai consideră proprii lor stăpâni când scriu şi acuză cenzura.

Alţii, dinafară, îi acuză pe jurnalişti de slabă informare, înregimentare şi chiar autocenzură.

Pentru a discuta despre "libertatea presei" trebuie mai întâi definit termenul de libertate, care, în opinia editorialistului Tudor Octavian, cu o experienţă de peste 45 de ani în presă, a avut de-a lungul timpului mai multe aşa-numite "forme".

Într-unul din capetele axei comunicaţionale se află însuşi jurnalistul, cu o seamă de libertăţi, dacă luăm în considerare bibliografia de profil.

Unii oameni le-ar considera, de fapt" restricţii sau riscuri", iar "insulta şi calomnia" apar când statul se simte vulnerabil, mai spune Tudor Octavian.

"Spui ţara merge în felul acesta, cum este condusă de domnul X, într-o direcţie greşită şi atunci el spune "eşti în afara legii pentru că îţi permiţi să ai opinii, trebuie să dovedeşti". Ei, opiniile nu prea trebuie să fie dovedite", susţine Octavian.

Presa nu se mai caracterizează prin sintagma "câinele de pază al societăţii", chiar dacă mai există câteva exemplare din aceată rasă, pentru că ele sunt atent pândite, spune cu umor preşedintele Agenţiei de Monitorizare a Presei - ActiveWatch, Mircea Toma.

"Presa este parţial liberă. Pot să spun că în acest an tocmai am făcut un pas înapoi. Într-o ţară cu pretenţii de civilizare, ideea de a fi condamnat penal pentru lucruri pe care le comunici este incompatibilă", a susţinut Mircea Toma.

Adunarea Generală a ONU declara în 1993 ziua de 3 mai ca Zi Mondială a Libertăţii Presei, pornind de la principiul că o presă liberă, pluralistă şi independentă este o componentă esenţială a unei societăţi democratice.