Preşedintele fondator al Partidului Conservator, Dan Voiculescu şi-a exercitat influenţa pentru a obţine de la Agenţia Domeniile Statului, prin intermediul companiei Grivco, pachetul de acţiuni la Institutul pentru Cercetări Alimentare la un preţ "de garsonieră de periferie" de 75 de ori mai mic decât valoarea reală.

Informaţia apare în motivarea, dată azi publicităţii, a deciziei prin care Dan Voiculescu a fost condamnat la zece ani de închisoare.

Judecătorii Curţii de Apel Bucureşti susţin că Dan Voiculescu şi-a exercitat influenţa şi autoritatea în calitate de preşedinte de partid asupra lui Gheorghe Mencinicopschi şi Sorin Pantiş a căror activitate infracţională arată că ei au acţionat pentru a facilita obţinerea pachetului majoritar de acţiuni de firma Grivco controlată de Dan Voiculescu.

Magistraţii arată că Institutul (ICA) a fost obţinut la un preţ de aproape 105 mii de euro, în condiţiile în care societatea deţinea o suprafaţă de peste 36 de mii de metri pătraţi de teren în zona Băneasa estimată la 2,75 de milioane de dolari.

Curtea constată că deşi Dan Voiculescu a negat orice implicare în procesul de privatizare al ICA , întreaga succesiune a evenimentelor îl contrazic pe omul de afaceri, iar concluzia judecătorilor este motivată şi de probele aduse de procurori.

Judecătorii subliniază că prejudiciul, ridicat de 60 de milioane de euro, şi modul în care au acţionat inculpaţii denotă o lipsă evidentă de respect faţă de proprietatea statului şi funcţionarea normală a instituţiilor sale.

Scopul lui Voiculescu "era de a ascunde preluarea ilegală a acţiunilor instituţiei"

Dan Voiculescu este acuzat că a disimulat originea bunurilor provenite ilegal din privatizare prin încheierea, în februarie 2004 a unui contract cu Institutul, prin care i-a acordat cu titlul de împrumut cu dobândă, 17 de miliarde de lei vechi.

În contract s-a stipulat că părţile sunt de acord ca în situaţia în care Institutul nu va restitui la termen toată suma datorată, Dan Voiculescu să poată cere banii şi dobânda acumulată în acţiuni prin majorarea capitalului social şi să dobândească în nume propriu Institutul de Cercetări Alimentare Bucureşti.

Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti apreciază că omul de afaceri a apelat astfel, la una din cele mai rudimentare tipologii de spălare a banilor, respectiv împrumutul nereturnat.