Preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru, este de părere că Tratatul privind stabilitatea fiscală urmăreşte să întărească fundamentele zonei euro şi în primul rând disciplina fiscală, domeniu în care România şi-a dovedit, de-a lungul timpului, slăbiciunea.

Impunerea unei ţinte de deficit structural foarte reduse micşorează posibilităţile executivului de a adopta măsuri de încurajare a creşterii economice şi în acelaşi timp va conduce pe termen mediu şi lung la o reducere a datoriei publice.

"Absorbţia fondurilor europene este o prioritate mult mai mare decât înainte în noul context creat de noul Pact fiscal. De asemenea, o altă soluţie este să încerc să îmbunătăţesc eficienţa cheltuirii banilor publici, adică cu aceleaşi resurse bugetare, având posibilitatea să fac deficite mai mici, cheltuielile pe care mi le premit să le fac să fie cât mai eficiente, adică să am rezultatele în economie cât mai mari" susţine Ionuţ Dumitru:

Şi economistul-şef al BNR, Valentin Lazea, consideră îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene ca fiind esenţială.

"Dacă acest grad de absorbţie a fondurilor europene ar creşte, atunci se poate argumenta că va creşte şi nivelul PIB potenţial, de aceea vin şi afirm că un prim punct de negociere cu Comisia Europeană îl constituie acceptarea de către aceasta a unui nivel mai înalt al PIB potenţial, undeva pe la 3,5%-3,6%, consistent cu o absorbţie de 60% a fondurilor europene totale, dar aici vine marele "dar": avem cam un an, un an şi jumătate pentru a demonstra că suntem în stare să ajungem la acel nivel de absorbţie", este de părere Valentin Lazea.

Mai mult, el atrage atenţia că în acest an şi în 2013 ar trebui absorbiţi 12 miliarde de euro pentru a convinge Comisia Europeană să accepte varianta unei creşteri economice potenţiale pentru România de 3,5% pe an.

Valentin Lazea a atras atenţia totodată că, dacă creşterea economică potenţială luată în calcul va fi de numai două procente de exemplu, iar ţara noastră ar creşte cu 3,5%, în condiţiile noului Tratat fiscal, România ar fi obligată să aibă excedent bugetar, nu deficit, ceea ce ar avea un impact negativ asupra dezvoltării.

Fostul ministru de finanţe Daniel Dăianu susţine că, deşi pactul este un uşor pas înainte din perspectiva nevoii de disciplină bugetară, el nu are instrumentele necesare pentru amortizarea şocurilor asimetrice care afectează statele aflate în diferite stadii de dezvoltare.

El adaugă că trebuie înţeles că ieşirea din criză nu se va putea face numai prin întărirea disciplinei bugetare.

În sfârşit, analistul Ilie Şerbănescu spune că Tratatul pentru stabilitatea fiscală, oricât de atractiv ar părea ca soluţie pentru criza datoriilor, este injust pentru că ţări ca Germania, de exemplu, care s-au dezvoltat folosind instrumentul deficitului bugetar, interzic acum acest lucru altor state.

Ilie Şerbănescu adaugă că, în opinia sa, acest tratat este şi complet nerealist şi că va eşua în următorii ani.