Prioritare sunt: problemele legate de reţeaua de spitale, contractul-cadru în baza căruia statul decontează serviciile medicale, susţinerea unei părţi din costurile acestora de asiguraţi sau informatizarea documentelor de monitorizare a pacienţilor.


Scopul final al reformei ar fi reducerea cheltuielilor şi un act medical mai eficient.


Derularea tuturor acestor proiecte a fost însoţită de proteste, fie ale opoziţiei, care a iniţiat deja o moţiune simplă în care critică prestaţia actualului ministru, fie de cei vizaţi de schimbări: populaţia rămasă fără câteva zeci de spitale considerate ineficiente şi desfiinţate, medicii de familie nemulţumiţi de noile prevederi ale contractului-cadru, personalul medical obligat să-şi schimbe locul de muncă.


Stadiul reformei pare destul de avansat totuşi.


Sistemul spitalicesc este în plină reorganizare în ciuda rezistenţei autorităţilor locale nemulţumite de închiderea sau transformarea unora dintre ele.


Procesul de clasificare este în derulare cu ajustări şi reevaluări ulterioare care să ducă la ierarhii clare în care să fie poziţionate unităţile şi pe baza cărora să primească finanţare.


Introducerea cardului naţional de sănătate îşi urmează calendarul.


În prezent se desfăşoară procesul de tipărire, urmând ca de la anul datele pacienţilor să poată fi treptat accesate şi completate online pentru un control mai bun al cheltuielilor, dar şi pentru o monitorizare mai uşoară a evoluţiei stării de sănătate.


Rămân în schimb nerezolvate cel puţin două chestiuni: cea legată de mecanismul de coplată, care nu se ştie dacă va putea intra în vigoare la data preconizată, 1 iulie, proiectul de lege fiind încă în dezbaterea parlamentarilor şi, în ciuda faptului că termenul limită a fost amânat până la începutul lunii viitoare, nemulţumirile medicilor de familie, legate de mult comentatul contract-cadru, ca şi de costurile şi îndatoririle suplimentare care vin o dată cu informatizarea: completarea fişelor online sau cumpărarea cititoarelor de carduri la cabinete.