Armata este considerată un garant al caracterului laic al statului, fondat de Mustafa Kemal Atatürk, după căderea Imperiului Otoman şi a înlăturat de la putere mai multe guverne fie direct, prin lovituri de stat, fie exercitând presiuni.

Prima lovitură de stat militară se produce în 1960, când premierul Adnan Menderes - prea tolerant cu partidele islamiste şi acuzat de simpatii de stânga - a fost executat.

În 1971 are loc o nouă lovitură de stat, în care armata nu a mai scos tancurile în stradă, ci doar a dat un ultimatum, în urma căruia Süleyman Demirel a renunţat la putere.

O a treia lovitură de stat, în 1980, are ca efect dizolvarea Parlamentului şi interzicerea partidelor politice.

În 1996, armata intervine din nou în politică şi îl forţează pe premierul islamist Necmettin Erbakan să demisioneze, fără a da, însă, o lovitură de stat.

Partidul lui Erbakan, Refah, este dizolvat în 1998.

Din anul 2002, sub presiunea Uniunii Europene, la care doreşte să adere, Turcia începe reformele democratice şi aboleşte pedeapsa cu moartea.

Tot în 2002, Partidul AK - Justiţie şi Dreptate, de sorginte islamistă - câştigă alegerile, iar Recep Tayyip Erdogan devine premier, funcţie pe care o va păstra până în 2014, când devine preşedinte.

El a fost contestat în repetate rânduri de opoziţia laică, fiind acuzat că vrea să islamizeze Turcia, după ce a încurajat portul vălului islamic şi a încercat să restricţioneze vânzarea de băuturi alcoolice.