Torţionarul Ion Ficior (85 de ani) a fost pus sub acuzare de procurorii Parchetului General sub acuzaţia de genocid în dosarul privind moartea unor deţinuţi la Colonia de muncă Periprava, unitate pe care acesta a condus-o în perioada 1958-1963.

Faptele pentru care este incriminat ţin de condiţiile inumane care au dus la moartea a peste 100 de deţinuţi politici din colonia de muncă pe care a condus-o în Dobrogea.

Ion Ficior s-a prezentat joi la Parchet, însoţit de avocatul său.

El a cerut procurorilor un termen pentru a-şi pregăti apărarea.

Luna trecută, torţionarul a respins însă acuzaţia de genocid adusă de conducerea Institutului pentru Condamnarea Crimelor Comunismului.

Avocata victimei: Fapta este gravă, dar în realitate lucrurile nu stau aşa

La ieşirea de la Parchetul General, Ficior nu a dorit să facă declaraţii, iar avocata lui a spus că procurorii sunt cei care trebuie să demonstreze vinovăţia, dacă ea există, admiţând că fapta este gravă.

"Dacă ne gândim la fapta de genocid, atunci, da, ea este gravă, dar în realitate lucrurile nu stau chiar aşa", a spus avocata.

Aceasta a afirmat că în continuare se vor face toate demersurile pentru o apărare corespunzătoare.

"Parchetul să dovedească vinovăţia, iar noi nu suntem obligaţi să ne demonstrăm nevinovăţia. Veţi fi informaţi la momentul oportun de modul în care se desfăşoară procesul penal. La acest moment, nu s-au administrat probe suficiente. S-a adus la cunoştinţă învinuirea, ceea ce înseamnă că a debutat un proces penal, nimic spectaculos", a mai precizat avocata lui Ficior.

Din august 1958 până în noiembrie 1963 au murit 103 deţinuţi la Periprava

Procurorii arată că Ion Ficior, ca şi comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, din 1958 până 1963 a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv şi inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici, el fiind cel care răspundea de viaţa tuturor celor încarceraţi.

Din probele de la dosar a reieşit că regimul de detenţie, şi anume reducerea raţiilor alimentare, izolarea, regimul de carceră, interzicerea legăturilor cu familia, a dreptului de a primi pachete, dar şi lipsa medicamentelor şi a îngrijirii medicale, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, a încălzirii şi pedepsele aplicate au dus la exterminarea persoanelor deţinute.

Anchetatorii subliniază că din cauza condiţiilor inumane din această colonie: foame, frig, bătăi zilnice, lipsa condiţiilor elementare de trai, neasigurarea condiţiilor medicale deţinuţilor bolnavi şi a normelor de lucru a făcut ca numărul deceselor de aici să fie foarte mare.

Conform certificatelor oficiale de deces din august 1958 până în noiembrie 1963 au murit 103 deţinuţi, toţi făcând parte din colectivitatea contra revoluţionarilor.