Guvernul se confruntă săptămâna aceasta cu o nouă moţiune de cenzură, a cincea de la învestirea lui Emil Boc în funcţia de prim-ministru.


Unul din cabinetele sale a şi căzut acum un an, în urma unei moţiuni.


Era o premieră atunci pentru politica postrevoluţionară.


Cea mai recentă moţiune a fost în vară, când Guvernul a supravieţuit la limită, cu doar opt voturi diferenţă în favoarea sa, deşi în Parlament are o majoritate mai consistentă.


Acum, puterea a hotărât o nouă premieră - să-şi îndemne parlamentarii să se abţină de la vot.


Demersul PDL poate fi explicat în două feluri.


Pe de o parte, la ultima moţiune de cenzură au lipsit foarte puţine voturi pentru ca Executivul să cadă, iar de atunci au mai plecat parlamentari PDL.


Există şi declaraţii ale opoziţiei că ar mai fi parlamentari tentaţi să voteze moţiunea de cenzură, dar nu sunt date nume.


Acest fapt ar aduce o stare de nesiguranţă în interiorul PDL, pentru că nu se ştie exact dacă cineva va trăda sau nu la vot.


De aici ideea ca parlamentarii PDL să fie prezenţi în sală, dar să nu voteze, să stea la locurile lor şi să se abţină.


Pe de altă parte, însă, democrat-liberalii îşi motivează altfel decizia: ei spun că cine vrea să voteze pentru moţiunea de cenzură este liber să o facă, dar să-şi asume acest lucru, adică să o facă în văzul tuturor, nu ascuns în spatele votului secret.


Corect este, afirmă ei, ca jocul putere-opoziţie să fie transparent. În plus, adaugă ei, moţiunea de cenzură este un document strict politic şi opoziţia este datoare să strângă voturile.


Aşa că PDL preferă să se retragă din acest joc.


Luni, la şedinţa coaliţiei, s-a hotărât să se recomande parlamentarilor puterii să urmeze decizia PDL, adică să fie prezenţi la dezbaterea pe moţiunea de cenzură, dar să nu o voteze.


Ceilalţi susţinători ai guvernului, adică UDMR, UNPR şi minorităţile, nu au luat o încă o decizie , urmând să se întrunească în şedinţă pentru a-şi stabilit punctele de vedere.