FMI şi Banca Mondială apreciază că statele lumii ar trebui să folosească perioada de revenire de după criza globală din 2009 pentru a face reforme.

La reuniunea de toamnă a celor două instituţii s-a vorbit despre necesitatea consolidării fiscale, adoptarea unor măsuri structurale sau rezolvarea problemelor generate de creditele neperformante ale băncilor.

Este şi cazul Europei, atât în ţările din zona Euro, cât şi în statele emergente, au atras atenţia reprezentanţii FMI.

Europa de est este o zonă eterogenă, însă vestea bună constă în faptul că pentru prima dată după criza globală toate statele din regiune înregistrează creştere economică, multe chiar peste trei procente, a declarat Paul Thomson, directorul departamentului european al FMI, în cadrul reuniunii de toamnă a FMI şi Băncii Mondiale

"Există un număr tot mai mare de ţări în această regiune în care creşterea economică a fost ridicată timp de mai mulţi ani, rata şomajului este la niveluri sub cele pre-criză şi în care politica fiscală, în lumina revenirii ciclice, a devenit evident prea relaxată. Aceste state necesită ajustări pentru refacerea bufferelor fiscale. Sunt chiar ţări care în această în această perioadă de revenire puternică au deficite nominale în creştere, absenţa unor acţiuni ale autorităţilor fiscale din aceste state ar face ca băncile centrale să înăsprească politica monetară mai devreme decât se anticipează în prezent că ar fi nevoie. În altă ordine de idei, multe ţări, pentru a da îmbunătăţiri ale dinamicii productivităţii, trebuie să implementeze reforme instituţionale mult mai complexe pentru a putea continua procesul de convergenţă. Este vorba de îmbunătăţirea eficienţei guvernamentale, uşurarea poverii legate de reglementare şi, în special, de o guvernanţă mai bună şi de întărirea instituţiilor", susține Paul Thomson.

Cea mai importantă provocare pentru statele din Europa de est este, în opinia FMI, legată de reducerea dramatică, după criza globală, a dinamicii productivităţii muncii.

Paul Thomson a precizat că fără o creştere a productivităţii, alături de măsurile de impulsionare a ofertei de forţă de muncă, actualele ritmuri ridicate de creştere economică nu vor putea fi menţinute fără ca dezechilibrele externe să reapară.