Ziua Naţională a României este sărbătorită la data de 1 decembrie, având ca semnificaţie Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România din anul 1918.

Un moment istoric: se năştea o ţară întregită cu teritorii care vremelnic fuseseră rupte de vitregia timpului.

Devenea realitate România Mare pentru că la 9 aprilie 1918 Basarabia s-a unit cu România, la 28 noiembrie, acelaşi an, Bucovina hotărâse unirea necondiţionată cu Ţara Mamă, iar la 1 decembrie, la Alba Iulia, Transilvania completa harta reală a statului român.

Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, convocată pentru data de 1 decembrie 1918, a fost considerată de contemporani decisivă pentru "unitatea naţională a tuturor românilor".

Toate apelurile au subliniat importanţa istorică a actului ce urma să se decidă la Alba Iulia: "Veniţi cu miile, cu zecile de mii - se scria în apelul Consiliului naţional din Blaj. E ziua când se va hotărî asupra sorţii noastre pentru o veşnicie. Veniţi şi juraţi că nedespărţiţi vom fi şi uniţi rămânem de aici înainte cu fraţii noştri de pe cuprinsul pământului românesc, sub una şi nedespărţită cârmuire".

Şi într-adevăr, la Alba Iulia, atmosfera zilei de 1 decembrie a fost una cu totul deosebită.

Pe lângă cei 1.228 de delegaţi, la Alba, au venit, după cum menţionează contemporanii, peste 100.000 de români din toate colţurile Transilvaniei: "cât cuprindea ochiul numai om şi om în continuă mişcare, producând un vuiet de parc-ar fi fost talazurile mării în vreme de furtună".

În timp ce, pe câmpul lui Horea, mulţimea aştepta cu înfrigurare, în sala cazinoului ofiţerilor din Alba Iulia delegaţii se adunaseră.

Lucrările şedinţei au început la ora 10,30. Dintr-un colţ al sălii izbucneşte cu energie vechiul cântec patriotic

"Pe-al nostru steag e scris unire".

Întreaga asistenţă îl cântă cu o însufleţire deosebită.

El este practic lozinca sub care se va desfăşura întreaga zi.

Rând pe rând, îşi fac apariţia membrii Consiliului Naţional Român Central, primiţi cu ropote de aplauze. Ultimul soseşte George Pop de Băseşti - preşedintele CNRC, ultimul dintre memorandişti.

În sală se aflau 680 de delegaţi aleşi în cele 130 de circumscripţii electorale ale Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Maramureşului şi Sătmarului.

Alături de ei participau reprezentanţii episcopiilor româneşti, societăţilor culturale, institutelor de învăţământ superior şi şcolilor medii, reuniunilor învăţătoreşti, reuniunilor de meseriaşi şi femei, delegaţii Partidului Social Democrat Român, gărzilor naţionale şi ai societăţilor studenţeşti; în total 1.228 de delegaţi.

AUDIO Episcopul Iuliu Hossu citeşte Declaraţia Unirii de la 1918

Agenţia de presă RADOR vă prezintă "Visul României Unite", o rememorare a paşilor pe care naţiunea română i-a făcut pentru îndeplinirea visului unităţii naţionale, atât prin prisma istoriografiei clasice, cât şi prin intermediul mărturiilor directe ale celor care au participat la momentul istoric 1 Decembrie 1918.

În discursul său, George Pop de Băseşti a amintit marile momente ale luptei naţionale a românilor conchizând: "Vrem să zdrobim lanţurile robiei noastre sufleteşti prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: Unirea tuturor celor de o limbă şi de o lege, într-un singur şi nedespărţit stat românesc".

A urmat la cuvânt Vasile Goldiş care a spus: "Naţiunile trebuiesc eliberate. Între aceste naţiuni se află şi naţiunea română din Ungaria, Banat, Transilvania. Dreptul naţiunii române de a fi eliberată îl recunoaşte lumea întreagă, îl recunosc acum şi duşmanii noştri de veacuri. Dar, odată scăpată din robie, ea aleargă în braţele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei naţiuni înseamnă: Unirea ei cu Ţara Românească".

Foto: Vasile Goldiş

În finalul discursului său, Vasile Goldiş a dat citire textului Rezoluţiei Marii Adunări Naţionale.

"Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/ 1 decembrie 1918 decretează unirea acestor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre", este primul punct din Rezoluţia Marii Adunării Naţionale.

Votată, într-o atmosferă de un entuziasm de nedescris în cuvinte, Rezoluţia a devenit, astfel, documentul istoric prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român: România Mare.

Pentru ca mulţimea să poată fi informată simultan de hotărârea luată s-au înălţat, ca şi la 1848, în cele patru puncte cardinale ale platoului lui Horea, patru tribune.

De aici au vorbit mulţimii liderii mişcării naţionale.

"În ziua aceasta poporul român din tot cuprinsul plaiurilor de dincoace de Carpaţi şi-a rostit voinţa nestrămutată de a se uni cu fraţii lui de un sânge din România. Prin această rostire înţeleaptă unitatea neamului nostru e desăvârşită. Dacia lui Traian şi România unită pe timp scurt de Mihai Viteazul şi-a luat fiinţă pentru toate timpurile cât va trăi neamul românesc pe pământ", scria ziarul "Libertatea".

Sursa: Agerpres.