Reprezentanţii Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc au depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie un denunţ împotriva unui alt fost şef de închisoare comunistă, Ficior Iosif Ionel, acuzat de genocid.

În perioada 1958-1963, când era comandant al penitenciarului de la Periprava, acesta i-a supus pe deţinuţii politici - se arată în document - la un regim extrem de dur, cu bătăi şi înfometare sau lipsa medicamentelor, ceea ce a dus la moartea multora dintre ei.

Potrivit directorului executiv al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, Andrei Muraru, în perioada când colonelul Ioan Ficior a condus penitenciarul de la Periprava au murit 103 deţinuţi politici.

Asta înseamnă un deces la fiecare trei zile.

"Colonelul Ioan Ficior se face vinovat de introducerea unui regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva categoriei deţinuţilor politici, persoane care erau considerate atunci o ameninţare directă la adresa noului regim. La Periprava era organizat, din punctul nostru de vedere, un adevărat lagăr al morţii şi o dovadă pentru această aserţiune a institutului o reprezintă şi cauzele morţii deţinuţilor", a spus Andrei Muraru.

Cercetările au scos la iveală faptul că de cele mai multe ori cauzele deceselor foştilor deţinuţi politici au fost lipsa hranei şi a medicamentelor, dar şi pedepsele aplicate de conducerea penitenciarulu de la Periprava.

Cercetătorii Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului au descoperit în această săptămână la Periprava o groapă comună în care se presupune că ar fi fost îngropaţi deţinuţi politici.

Vişinescu, primul român acuzat de genocid după 1989

În 3 septembrie, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului l-a denunţat pe Alexandru Vişinescu pentru moartea unor deţinuţi politici între 1956 şi 1963.

Potrivit procurorilor, acesta a supus deţinuţii politici încarceraţi în Penitenciarul la condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea fizică a acestora, prin lipsa medicamentelor şi a îngrijirii medicale, refuzul de a acorda asistenţa adecvată sau de a-i transfera la spitale, lipsa hranei şi a încălzirii, pedepse aplicate discreţionar şi abuziv deţinuţilor.