În ianuarie 1919 a început Conferinţa de pace de la Paris, iar după negoceri intense, la 4 iunie 1920, a fost semnat Tratatul de la Trianon, care stabilea frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi, inclusiv România.

Pentru români acest Tratat semnat în clădirea Marelui Palat Trianon din Versailles are o semnificaţie specială. Marile Puteri recunoşteau oficial Unirea Transilvaniei cu România, aşa cum fusese ea stabilită la 1 Decembrie 1918.

Tratatul a fost semnat de 16 state care luptaseră de partea Antantei, pe de-o parte, şi de Ungaria, în calitate de succesoare a Imperiului Austro-Ungar, învins în Primul Război Mondial.

Pe baza principiului naţionalităţilor o serie de teritorii din fostul Imperiu Austro-Ungar au fost cedate României, Cehoslovaciei, Iugoslaviei şi Austriei, iar graniţele definite prin tratat erau corespunzătoare frontierelor Ungariei de astăzi.

Regiunile pierdute de fostul imperiu erau locuite în majoritate de populaţie nemaghiră, aşa că forte mulţi istorici consideră că a fost un act de justiţie. Ungaria, însă, a considerat mereu că a fost o răzbunare şi a încercat de mai multe ori să obţină revizuirea Tratatului.

Singurul exemplar în limba română a acestui document, considerat actul de naştere al României, nu aparţine statului, ci lui Haralambie Voichiţoiu, care l-a cumpărat la o licitaţie în care au fost scoase la vânzare bunurile lui Corneliu Vadim Tudor.

În anul Centenar documentul a fost expus pe rând la mai multe muzee din ţară