Partidul Naţional Liberal

Reînfiinţat la 15 ianuarie 1990, imediat după Revoluţia de la 22 decembrie 1989, PNL este urmaşul Partidului Naţional Liberal , constituit în 1875. S-a definit ca partid istoric şi continuator al unei tradiţii democratice.

Adăugat: 25 Mai 2010
Ultima actualizare:18 Mai 2011

Politica Romaneasca
trimite pe mail

PNL-istoric


La 24 mai 1875, Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gh. Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Al. Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gh. Chiţu, C.G. Peşacov şi N.C. Furculescu, printr-un program întărit de semnături,  puneau bazele Partidului Naţional Liberal.


Programul menţionat, publicat la 4 iunie 1875 în “Alegătorul liber”, nu era o expunere de principii doctrinare, ci o consemnare a unor obiective concrete din perspectiva unei succesiuni guvernamentale.


Reînfiinţat la 15 ianuarie 1990, imediat după Revoluţia de la 22 decembrie 1989, PNL este urmaşul Partidului Naţional Liberal , constituit în 1875. S-a  definit ca partid istoric şi continuator al unei tradiţii democratice şi s-a orientat către un mesaj anticomunist şi anti FSN.


Exponenţii principali ai Partidului  Naţional Liberal în 1990,erau personaje care cunoscuseră atât  sistemul social din perioada  interbelică în calitate de foşti membri ai tineretului liberal, cât şi pe cea a regimului comunist, ca deţinuţi politici sau membri ai exilului.

Primul preşedinte al PNL după 1989 a fost Radu Câmpeanu

 


Radu Câmpeanu, primul preşedinte al PNL  post- revoluţionar


El a fost  şi preşedintele  studenţilor liberali,  apoi odată cu instaurarea noului  regim  , a fost arestat de comunişti. 


După eliberarea din închisoare a emigrat in 1973 , in Franţa, de unde s-a întors  în  ţară în 1990.fost deţinut politic.


Principiile  liberalilor, enunţate încă de la reapariţia lor pe scena politică, erau: „garantarea libertăţii individuale, condiţie fundamentală pentru descătuşarea forţelor creatoare în toate sferele de activitate socială; garantarea realei separări a puterilor în stat; reabilitarea democraţiei şi apărarea ei prin instituţii care să o garanteze; înfiinţarea unui organism însărcinat cu controlul birocraţiei şi înlăturarea exceselor ei; lupta pentru instaurarea libertăţii de expresie şi difuzarea     opiniei, libertatea presei şi abolirea cenzurii, respectarea  drepturilor   tuturor minorităţilor etnice; privatizarea treptată a unităţilor economice şi restructurarea lor după principiul rentabilităţii în cadrul unei economii de piaţă."


Trei perioade în istoria post decembristă a PNL


Pentru 1990, putem stabili retrospectiv trei perioade mari în istoria post decembristă a PNL:

- 1990-1998 - perioada scindărilor şi începutul reunificării;

- 1998- 2003 - definitivarea unificării şi reconsolidarea PNL;

- din 2003 - creşterea PNL şi transformarea  sa intr-un partid cu o importanţă din ce în ce mai mare.


Cele trei sciziuni ale PNL



La începutul anilor '90 PNL a cunoscut mai multe sciziuni.

Prima sciziune s-a produs la scurt timp după alegerile de la 20 mai 1990 şi în urma ei s-a creat Partidul Naţional Liberal - Aripa Tânără (PNL-AT).


La 4 iulie 1990 s-a constituit comitetul de iniţiativă pentru formarea PNL-AT, din care făceau parte Călin Popescu Tăriceanu, Andrei Chiliman, Radu Boroianu, Dinu Patriciu, etc. Noul partid s-a constituit la 23 iulie 1990.


Deşi candidatul la preşedinţie al PNL, Radu Câmpeanu, se clasase al doilea, în ansamblu, rezultatul obţinut la primele alegeri era unul dezamăgitor.


Cu doar 7% din voturi, PNL, alături de celelalte partide istorice reapărute după 1989 - PNŢCD şi PSDR - reuşea doar o opoziţie timidă în faţa partidului predominant FSN.


Nemulţumirea tinerilor liberali faţă de modul în care conducerea de atunci pregătise alegerile şi gestionarea  partidul în general, s-a materializat prin această primă sciziune.

Mai târziu, PNL-AT va deveni fundamentul unui alt partid liberal - Partidul Liberal 1993 (PL'93).

A doua sciziune
, în ordine cronologică, este legată de relaţia PNL cu Convenţia Democratică din România (CDR).


Alianţă politică şi electorală menită a contrabalansa poziţia  FSN, CDR fusese creată în noiembrie 1991 şi avea în PNL unul din pilonii de bază.


Deşi rezultatele obţinute la alegerile locale din februarie 1992 erau încurajatoare, iar PNL se putea impune ca lider al opoziţiei, partidul condus de Radu Câmpeanu a ales să participe singur la alegerile generale din septembrie 1992.


Decizia a provocat părăsirea partidului de către adepţii rămânerii în interiorul CDR şi participării pe liste comune, care au format Partidul Naţional Liberal - Convenţia Democratică (PNL-CD).
 

Delegaţia Permanentă a PNL a hotărât ieşirea din Convenţia Democratică la data de 11 aprilie 1992.


La 29 aprilie 1992 a fost înscris la tribunal PNL-CD, având ca lideri pe Vintilă Brătianu, Nicolae Cerveni, Dinu Zamfirescu, Adrian Popescu – Necşeşti, în general „vechii liberali”, se aflau la conducerea noului partid format.


Cea de-a treia sciziune
s-a consumat în urma Congresului de la Braşov din 1993 care a „sancţionat" politic eşecul electoral din 1992 şi a înlocuit conducerea partidului.


Noul preşedinte al PNL a devenit în acel moment Mircea Ionescu Quintus, iar Radu Câmpeanu, împreună cu câţiva dintre apropiaţii săi au părăsit partidul şi au creat Partidul Naţional Liberal - Câmpeanu (PNL-C).

 

Perioada Mircea Ionescu Quintus - 1993-2001



Mircea Ionescu Quintus - fost preşedinte PNL, preşedintele de onoare al liberalilor


Mircea Ionescu Quintus a fost  cel mai longeviv şi cel mai puţin contestat lider PNL.
Sub conducerea sa, liberalii au participat la guvernare, ca parte a Convenţiei Democrate.


O realizare a mandatului Quintus a fost fuziunea cu PAC, partidul de la care au venit Crin Antonescu, Mona Muscă şi Alexandru Paleologu.


În 1998 avea să se realizeze, în cea mai mare parte, unificarea liberală, prin absorbţia de către PNL a Partidului Liberal (rezultat din unificarea PNL-CD şi PL'93) şi fuziunea cu PAC.     


Din acest moment începe, practic, reafirmarea PNL atât în interiorul Convenţiei Democratice, cât şi pe scena politică în ansamblu.


Evenimentele principale care au marcat această a doua etapă,  au fost alegerile din 2000, respectiv stabilirea strategiei electorale în sensul participării pe liste proprii, cele două congrese în care au avut loc alegeri - februarie 2001 şi august 2002 şi, în fine, finalizarea unificării liberale prin absorbţia PNL-C şi crearea Alianţei Dreptate şi Adevăr în august 2003.

Unificarea în jurul PNL şi consolidarea PNL pe dreapta scenei politice a continuat şi în anii următori, prin absorbţia altor formaţiuni.


Perioada  Valeriu Stoica - 2001-2002

 

Valeriu Stoica, fost ministru al Justiţiei, fost preşedinte al PNL


Mircea Ionescu Quintus s-a retras din funcţie în 2001, cedându-i locul lui Valeriu Stoica.


Acesta a condus PNL doar un an.


Suficient cât să-şi pună în aplicare proiectul de unificare liberală, să fuzioneze cu Alianţa pentru România, partidul lui Teodor Meleşcanu şi să pregătească instalarea lui Theodor Stolojan la conducerea partidului, în 2002.


În perioada 2001-2003 au avut loc trei congrese extraordinare de fuziune: cu Alianţa pentru România (APR) în ianuarie 2001, cu Uniunea Forţelor de Dreapta (UFD) în aprilie 2003 şi cu PNL-C în august 2003.


La Congresul Extraordinar din februarie 2001, este ales preşedinte al PNL , Valeriu Stoica, membru liberal din 1990, vicepreşedinte al partidului intre 1997-2001 şi ales  preşedintele  PNL pe data de  17 februarie 2001, ocupând această funcţie până la data de 24 august 2002 , când in cadrul Congresului Extraordinar al  PNL, locul său este luat de  Theodor Stolojan.


Perioada Theodor Stolojan - 2002-2004

 

Theodor Stolojan, fost prim ministru, fost preşedinte al PNL, primvicepreşedinte al PDL, europarlamentar


La Congresul Extraordinar al PNL din august 2002, a fost ales preşedintele  PNL.
                                

În 2003 partidul său s-a aliat cu Partidul Democrat, condus de  Traian Basescu, primarul Bucureştiului, formând  Alianţa D.A. Dreptate şi Adevăr.


În februarie 2004, şi-a anunţat candidatura la preşedinţie din partea alianţei.


Cursa prezidenţială ia insă o cotitură neaşteptată pe  2 octombrie 2004 când Stolojan îşi anunţă retragerea din fruntea PNL şi, de asemenea, din cursa prezidenţială, invocând probleme grave de sănătate.

Locul său este preluat de Traian Băsescu, cel care vădit emoţionat începe să plângă în momentul în care Stolojan a făcut anunţul retragerii.


După alegerile din 2004 devine consilier pe probleme economice al preşedintelui  Traian Băsescu.


În cadrul PNL adoptă o poziţie critică faţă preşedintele  Călin Popescu Tăriceanu şi de restul conducerii partidului, criză care se acutizează în vara anului 2006 şi culminează cu excluderea sa în 10 octombrie 2006, printr-o decizie a organizaţiei PNL Bucureşti sector 2.


Conducerea partidului a anunţat, ca motiv al excluderii, faptul că Theodor Stolojan nu a respectat şi nu a susţinut deciziile luate de conducerea PNL.


Pe de altă parte, Stolojan a susţinut că excluderea sa s-ar datora presiunilor impuse de preşedintele PNL Călin Popescu Tăriceanu, care urmăreşte să îşi elimine adversarii politici.


Din afara PNL, Stolojan lansează înpreună cu Valeriu Stoica, în octombrie 2006, Platforma liberală, la care se aliază şi  cu alţi liberali.


În decembrie 2006 liberalii platformişti anunţă constituirea  Partidului Liberal Democrat (PLD), iar Stolojan devine preşedintele noii formaţiuni politice. 


Ulterior, PLD fuzionează cu Partidul Democrat, sub denumirea de Partidul Democrat Liberal.
 
Perioada Călin Popescu Tăriceanu - 2005-2009

 

Călin Popescu Tăriceanu, fost preşedinte al PNL




În februarie 2005, in cadrul Congresului PNL  este ales fără emoţii in funcţia de preşedintele al partidului  Călin Popescu Tăriceanu, care era şi premierul  României.


Alegerea sa a fost fără emoţii si sigură pentru că a  nu a exista nici o altă candidatură la şefia PNL .


Călin Popescu Tăriceanu a condus destinele liberalilor până  la următorul Congres care a avut loc intre 20-21 martie 2009, când şefia partidului a fost preluată de Crin Antonescu.

 
Perioada Crin Antonescu- 2009-  prezent

 

Crin Antonescu, fost ministru al  tineretului şi sportului, preşedintele PNL

 


Crin Antonescu  a fost candidatul PNL la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2009 şi s-a clasat pe locul al treilea obtinând peste 2 milioane de voturi.


Crin Antonescu a fost reconfirmat, pe  6 martie 2010,  preşedinte al PNL, obţinând 986 din voturile delegaţilor la Congresul partidului. El l-a învins astfel pe  contracandidatul său, Ludovic Orban, care a adunat doar 357 de voturi.



 



Autor:
Simona Mihăescu
Editor:
Simona Mihăescu
Adăugat:
25 Mai 2010
Ultima actualizare:
18 Mai 2011


Articole pe aceeasi tema


Toate câmpurile sunt obligatorii.

Reafiseaza