Ion Diaconescu

Numele lui Ion Diaconescu este în prezent sinomim cu PNŢCD . Destinul a făcut ca încă din perioada interbelică, Ion Diaconescu să activeze pe scena politică românească fiind un adevărat deschizător de drumuri în politica românească.

Adăugat: 17 Mai 2010
Ultima actualizare:27 Ianuarie 2012

Politica Romaneasca
trimite pe mail

Numele lui Ion Diaconescu a ajuns  în prezent sinomim cu PNŢCD . Destinul a făcut ca încă din perioada interbelică, Ion Diaconescu  să activeze pe scena politică românească fiind un adevărat deschizător de drumuri în politica românească.Este "ţărănist din tată-n fiu", membru al PNŢ din 1936.



La numai 19 ani,   în 1936 devine membru al Partidului Naţional Ţărănesc,  şi activează în rândurile acestei formaţiuni până în 1947 când autorităţile comuniste desfiinţează partidul. Este ţărănist "din tată-n fiu". Din noiembrie 1995 şi până în 2000 este preşedintele PNŢCD, apoi, din decembrie 2000 ocupă funcţia de preşedinte onorific al PNŢCD.   



 Curriculum vitae


 
Ion Diaconescu s-a născut la  25 august 1917, în localitatea  Boteşti din  judeţul Argeş, într-o familie cu  un cult pentru religie. A existat o tradiţie în familie ,   generaţii întregi , îmbrăcând haina monahală .  Micul Ion  provenea dintr-o  familie numeroasă, tatăl său care se numea Popescu  a avut  împreună cu soţia sa mulţi copii.



Ion  a fost dat spre adopţie  unei surori a tătălui, căsătorită cu un preot pe nume Diaconescu, şi astfel   a primit numele de familie al tatălui adoptiv şi anume  Diaconescu.  Ion Diaconescu a urmat şcoala primară în localitatea Boteşti, apoi liceul” Mihai Viteazul” din Bucureşti, pe care l-a absolvit ca premiant.



A urmat apoi  facultatea Politehnica, iar după absolvire  s-a angajat la  Serviciul Tehnic din cadrul Ministerului Economiei Naţionale, ca inginer.



Ion Diaconescu s-a înrudit  cu Ion Mihalache . cunoscutul liderul ţărănist,  mama lui Ion Diaconescu fiind verişoară primară cu soţia lui Mihalache.  În familia lui Ion Diaconescu, atât cea naturală cât şi cea adoptivă a existat  un adevărat cult  pentru Ion Mihalache, pentru doctrina ţărănistă şi pentru Partidul  Naţional Ţărănesc.



Ion Diaconescu a crescut cu acest cult pentru Mihalache şi pentru Partidul Naţional Ţărănist.


Ion Diaconescu a publicat  mai multe cărţi  în care vorbeşte despre condiţiile din închisori sau împărtăşeşte valorile democratice de după Revoluţie. Două volume sunt emblematice   „După temniţă,   După Revoluţie”.

 


Ion Diaconescu este căsătorit, dar nu a avut copii.



Activitatea politică şi parlamentată




Foto: Constantin Ticu Dumitrescu, Ion Diaconescu

                           şi Corneliu Coposu



Din 1936 este  membru al Partidului Naţional Ţărănesc
-membru al Biroului Central al Tineretului PNŢ (1944-1947)
-deţinut politic (1947-1964)
-prim-vicepreşedintele PNŢCD ( decembrie 1989)
-deputat PNŢCD (1990-1992)
-liderul Grupului parlamentar al PNŢCD şi al PER (din sept. 1992)
-preşedintele PNŢCD (1996-2000)



Preşedinte Onorific al PNŢCD  (din decembrie 2000)
Legislatura 1992-1996, este   membru al Comisiei pentru   industrii si servicii, membru al Delegaţiei Parlamentului   României la Adunarea Uniunii Europei Occidentale, preşedintele Grupului parlamentar de   prietenie cu Republica Italiană.

 


Legislatura 1996-2000.   Membru al Biroului Permanent , Preşedinte al Sesiunii Parlamentare Ordinare: februarie - iunie 2000; septembrie - decembrie 1999; februarie - iunie 1999; septembrie - decembrie 1998; februarie - iunie 1998; septembrie - decembrie 1997; februarie - iunie 1997; noiembrie - decembrie 1996


Membru al grupului parlamentar de prietenie cu Republica Arabă Egipt - din februarie1997



 Viaţa personală şi familială




 
Ion Diaconescu este cu adevărat un  disident al regimului comunist şi a suferit  din plin abuzurile acestui  regim.


În 1936 devine membru al Partidului Naţional Ţărănesc, la numai 19 ani,  şi activează în rândurile acestei formaţiuni până în 1947 când autorităţile comuniste desfiinţează partidul.


         
În acelaşi an este arestat .  Ca deţinut politic, supravieţuieşte timp de 17 ani ,  între zidurile închisorilor,   Jilava, Aiud, minele de plumb din zona Baia Mare. În 1964 este eliberat din închisoare.  Această perioadă a fost una foarte dură pentru Ion Diaconescu, rigorile închisorii marcându-l pentru totdeauna.



Tot acolo se afla şi Corneliu Coposu  pe care l-a cunoscut fugitiv în timpul domiciliului obligatoriu, în Bărăgan,  şi pe care Diaconescu îl caracteriza ca fiind "un om foarte  simpatic".



Ion Diaconescu a petrecut ultimii şase ani de puşcărie  la Râmnicu Sărat,  în izolare totală, neavând nici un contact cu Coposu de care era despărţit  doar un zid. Diaconescu îşi aminteşte  că acolo, în închisoare, a învăţat să comunice cu  Corneliu Coposu  prin zid , prin limbajul Morse.





Foto: Corneliu Coposu, Ion Diaconescu (arhivă personală Diaconescu)


După eliberarea definitivă din 1964, Diaconescu şi Coposu au păstrat legătura, întâlnindu-se clandestin şi cu alţi fruntaşi ai fostului PNŢ. În 1974, Securitatea a descoperit una din întruniri, declanşând o anchetă ce a durat doi ani.  Conform afirmaţiilor lui Ion Diaconescu  în anii '80, cei urmăriţi din fostul PNŢ, foloseau diverse metode pentru a comunica, întâlnindu-se la parastase, înmormântări şi aniversări.

 


În secret, ţărăniştii au înregistrat şi un succes politic, prin afilierea la Internaţionala Creştin-Democrată. "Şansa a făcut ca în februarie 1987, Jean Marie Daillet, vicepreşedinte al IDC (Internaţionala Democrat-Creştină) să vină într-o vizită în România", îşi aminteşte Ion Diaconescu. "Prietenii noştri din exil care cunoşteau orientarea noastră i-au dat adresa lui Coposu, rugându-l să-i facă o vizită". „Cu acea ocazie, PNŢ a aderat în clandestinitate la Internaţionala Democrat-Creştină şi de atunci suntem integraţi la acest curent mondial ale cărui obiective corespund întru totul liniei politice a partidului nostru”  - spunea Ion Diaconescu. Această adeziune  a fost dată publicităţii  după legalizarea , în 1990.



"Dezbinarea actuală din interiorul  actualului PNŢCD care a ajuns să aibă   o conducere bicefalică până când justiţia se va pronunţa nu fac decât ca PNŢCD să fie o pradă uşoară pentru celelalte formaţiuni aflate la putere ce caută sprijinul ţărăniştilor”, spunea cu amărăciune , Ion Diaconescu. El a făcut parte  din gruparea condusă de Radu Sârbu, care reprezintă garda veche a partidului şi ultimii reprezentanţi ai ideologiei ţărăniste. Cealaltă aripă este  condusă de Marian Miluţ. Ulterior a mai apărut o aripă a PNŢCD, condusă de Victor Ciorbea.



Cea mai  mare dorinţă a lui Ion Diaconescu este  ca PNŢCD să revină la ce a fost, să recapete importanţa de odinioară. La vârsta de 92 de ani, a dat statul român în judecată şi a cerut despăgubiri pentru cei 17 ani de chinuri suferite în închisorile regimului comunist.

 

El a cerut despăgubiri morale şi materiale şi a declarat că dacă va câştiga procesul cu statul român, cea mai mare parte a banilor câştigaţi îi va lăsa PNŢCD.

 

S-a stins din viaţă la 12 octombrie 2011 şi a fost înmormântat la citimitirul Bellu din Bucureşti.



Va rămâne în istoria politică drept un om politic veritabil, care  şi-a consacrat întreaga viaţă crezului său politic.

Ascultă interviul-eveniment acordat de Ion Diconescu pentru Radio România Actualităţi aici:
          
http://www.politicaromaneasca.ro/ion_diaconescu-363

 



Autor:
Simona Mihăescu
Editor:
Simona Mihăescu
Adăugat:
17 Mai 2010
Ultima actualizare:
27 Ianuarie 2012


Articole pe aceeasi tema


Toate câmpurile sunt obligatorii.

Reafiseaza