Emil Constatinescu

Emil Constantinescu , preşedintele României , în perioada 1996-2000, politician şi om de ştiinţă. Între 1992 – 1996 a fost rectorul Universităţii Bucureşti , iar din anul 1996 , cadru didactic al Facultăţii de Geologie a Universităţii Bucureşti.

Adăugat: 17 Mai 2010
Ultima actualizare:27 Ianuarie 2012

Politica Romaneasca
trimite pe mail

S-a numărat printre personalităţile  care au participat la mitingul de 42 de zile din aprilie-mai 1990 din Piaţa Universităţii. A fost unul dintre fondatorii Alianţei Civice . Fondator şi membru marcant al  Convenţiei Democrate din România.

 

Cei trei preşedinţi ai României posrevoluţionare au fost percepuţi de  popor în mod diferit. Ion iliescu a fost  asimilat Revoluţiei din 1989 şi "mineriadelor", Traian Băsescu  este "preşedinte jucător ", Emil Constatinescu a fost fără îndoială" preşedintele  profesor".



Curriculum vitae



Emil Constantinescu s-a născut la 19 noiembrie 1939 la Tighina (astăzi, Republica Moldova), ca fiu  al unui inginer agronom originar din partea de sud a României unde familia sa va reveni în 1943.



Este primul dintre cei trei copii ai unui inginer agronom care fusese detaşat din vechiul Regat pentru a participa la dezvoltarea Basarabiei. Tatăl, Ion Constantinescu, provenea dintr-o familie din Oltenia şi avea 8 fraţi. Bunicii mamei, Maria, au fost mocani transilvăneni. După război, în condiţiile în care Basarabia a fost anexată la Uniunea Sovietică, familia Constantinescu se mută în actualul judeţ Argeş. Acolo, în satul Brădet, la poalele vârfului Moldoveanu, îşi trăieşte copilăria.



În 1963 se căsătoreşte cu  Nadia Ileana, juristă, care i-a fost colegă la Facultatea de Drept din Bucureşti. Au  doi copii, Dragoş şi Norina.



După absolvirea liceului la Piteşti, (1956) s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti. Obţine Diploma în Ştiinţe Juridice (1960) şi îşi începe activitatea ca judecător stagiar la Tribunalul regional Piteşti.

 

 

 

 Fostul preşedinte al României , profesorul Universitar 

                   Emil Constantinescu



Climatul politic îl determină să renunţe la acest post şi să redevină student la Facultatea de Geologie - Geografie (1961 – 1966). Este Doctor în Geologie al Universităţii Bucureşti; Doctor ès Sciences al Universităţii Duke, SUA.



Emil Constantinescu a  parcurs toate treptele carierei universitare ca asistent, lector şi conferenţiar la Facultatea de Geologie (1966 – 1990). Din 1991 şi în prezent este profesor de Mineralogie la Universitatea Bucureşti, Visiting professor la Universitatea Duke, SUA (1991 – 1992).

 

 Fostul preşedinte,   a avut o intensă activitate  ştiinţifică

                    şi de cercetare



A fost ales prorector (1990 – 1992) şi rector (1992–1996) al Universităţii Bucureşti; preşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor din România (1992–1996); membru al Comitetului permanent al Asociaţiei Universităţilor Europene – CRE (1992–1993; 1994–1998); membru al Asociaţiei Internaţionale a Preşedinţilor de Universităţi – IAUP (1994–1996).



Autor a 12 cărţi şi a peste 60 de studii în domeniul geologiei, publicate în reviste ştiinţifice de prestigiu din ţară şi din străinătate. Membru de onoare şi membru ales al Societăţilor geologice şi mineralogice din Marea Britanie, Germania, SUA, Grecia, Japonia; al Societăţii de Geografie din Franţa şi al Societăţii National Geographic din SUA. A ţinut conferinţe la Universităţile Tübingen, Oxford, Standfort, Harvard, Berkeley, Columbia – New York, Georgetown – Washington, Indiana – Bloomington, Rio de Janeiro, Sydney, Praga, Turku, Cairo, Lublin.



Emil Constantinescu a fost distins cu a fost distins cu Premierul Academiei Române pentru contribuţii ştiinţifice în domeniul geologiei (1980) şi cu mai multe medalii de aur şi onorifice ale mai multor universităţi din lume.



Este doctor Honoris Causa al Universităţilot din Liege, Atena, Montreal, New Delhi, Beijing, Ankara, Sofia, Maribor, Chişinău, Bangkok, Astana şi al Ecole Normale Sueprreure  - Paris.

 

 

 Emil Constatinescu  - Doctor Honoris Cauza

După căderea dictaturii comuniste (decembrie 1989), s-a angajat împreună cu colegi universitari şi intelectuali reputaţi în efortul de democratizare a României, în apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, în constituirea societăţii civile.

 

A fost una dintre personalităţile care au protestat împotriva acţiunilor antidemocratice ale noilor autorităţi în cadrul unui miting de 42 de zile, în aprilie – mai 1990, în Piaţa Universităţii din Bucureşti. După violenţele sângeroase comise de minerii care au invadat Bucureştiul în iunie 1990, a fondat împreună cu colegii săi, profesori şi studenţi, asociaţia Solidaritatea Universitară.

 

A fost de asemenea membru – fondator şi vicepreşedinte al Alianţei Civice (1990), cea mai importantă organizaţie neguvernamentală din ţară şi preşedinte al Academiei Civice.



Aceste asociaţii s-au alăturat partidelor democratice din opoziţie şi au format împreună Convenţia Democratică din România – CDR (1991). La propunerea Solidarităţii Universitare, susţinută de Alianţa Civică, Emil Constantinescu a fost desemnat candidatul CDR în alegerile prezidenţiale din 1992.

 

 

Fostul şef  al statului şi preşedintele "Pro- Democraţia" Cristian Pârvulescu



A intrat în al doilea tur de scrutin şi a obţinut 38% din voturi în confruntarea cu preşedintele în funcţie. După această primă experienţă politică importantă, CDR l-a ales, în 1992, preşedintele său şi candidat unic pentru alegerile prezidenţiale din 1996. A continuat să acţioneze pentru a întări Opoziţia democratică.



Mandatul de preşedinte al  României (1996 – 2000)

 

 

 Emil Constantinescu, fost preşedinte al României



Învins în alegerile prezidenţiale din 1992 de către Ion Iliescu, Constantinescu şi-a luat revanşa 4 ani mai târziu, devenind primul preşedinte democrat al României provenit din opoziţie.



Aşadar, în 1996, CDR a câştigat alegerile locale şi parlamentare iar Emil Constantinescu a fost ales prin vot direct (cu 7 milioane de voturi) Preşedintele României, pentru un mandat de patru ani.



Replici celebre



De remarcat replica cu care a câştigat în faţa lui Ion Iliescu: “Credeţi în Dumnezeu?”, şi faptul inedit că în campania  din 1996 a vorbit despre misteriosul călugăr Vasile ca despre un sfătuitorul său. Într-un interviu acordat lui Florian Bichir in 2006, fostul şef al statului vorbeşte despre vizita sa la Muntele Athos , loc de unde ar proveni şi călugărul Vasile.



 Activitatea politică

 


În perioada mandatului său prezidenţial (1996 – 2000), România s-a angajat într-un larg proces de reformă în economie, justiţie şi administraţie. Guvernul de coaliţie format de CDR împreună cu Uniunea Democrată a Maghiarilor din România şi Uniunea Social Democrată a accelerat privatizarea şi restructurarea industriei de stat.

 

 

Preşedintele Emil Constantinescu şi miniştrii Cabinetului Ciorbea

 


S-au adoptat legea de restituire a terenurilor agricole şi pădurilor confiscate de regimul comunist, legea de acces la dosarele întocmite de poliţia politică a fostului Departament de Securitate, legea bugetelor locale, legile de combatere a corupţiei şi a spălării banilor. Au fost modificate şi completate legea administraţiei locale, Codul penal, garanţiile pentru respectarea drepturilor omului în procesele penale şi civile.

 


Ca mediator între autorităţile statului, Preşedintele Constantinescu a reuşit să solidarizeze forţele politice şi societatea civilă în depăşirea unor momente de criză guvernamentală, parlamentară şi socială, în soluţionarea unor probleme esenţiale privind regimul juridic al proprietăţii, atitudinea României faţă de conflictul din Kosovo şi acordarea dreptului de survol pentru forţele aviatice ale NATO.

 


Preşedintele Constantinescu a reprezentat ţara la principalele reuniuni la vârf care au avut ca rezultate nominalizarea României pe primul loc al celui de al doilea val de extindere a NATO (Madrid, 1997; Washington, 1999); începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană (Helsinki, 1999); obţinerea preşedinţiei OSCE pentru anul 2001 şi intrarea în troica OSCE începând cu 2000.

 

Preşedintele Constantinescu a îndreptat în mod hotărât ţara spre intrarea în NATO şi UE, a lansat mari proiecte de dezvoltare a infrastructurii „România la Răscruce”, a promovat sistemul de transport al petrolului şi gazelor din Asia Centrală în Europa Centrală (conducta Constanţa-Trieste).

 


Au fost substanţial îmbunătăţite relaţiile bilaterale de colaborare cu alte state, precum şi cooperarea trilaterală cu ţări învecinate din Europa Centrală şi de Sud – Est.



Considerând că, înainte de a fi un an electoral, 2000 era un an decisiv pentru susţinerea candidaturii României pentru integrarea în NATO şi începerea negocierilor cu Uniunea Europeană, Preşedintele Constantinescu a decis să evite orice conotaţie electorală a acţiunilor sale şi să nu candideze în alegerile prezidenţiale pentru un nou mandat. A reuşit să medieze şi să obţină semnarea Strategiei naţionale de dezvoltare economică pe termen mediu de către toate partidele parlamentare.



A decis să-şi asume costul politic al nerealizărilor administraţiei în direcţia creşterii nivelului de trai al populaţiei şi a combaterii corupţiei, propunând coaliţiei guvernamentale să susţină candidatura independentă la Preşedinţie a unui tehnocrat, primul ministru al guvernului în funcţie care realiza în acelaşi an prima creştere sănătoasă şi durabilă a economiei româneşti.



Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România

 

 

Papa Ioan Paul al II-lea şi Preafericitul Teoctist, Patriarhul României

 

Un moment  important al mandatului sau îl constituie Vizita Papei Ioan Paul al II  in ţara noastră, în 1999. Despre vizita acestuia,  Emil Constinescu spunea că a deschis calea refacerii unităţii creştine.

 

Fostul Suveran Pontif a dat atunci un mesaj de pace în Balcani. “Nu vă temeţi!”, a fost îndemnul său.  Intr-un interviu acordat lui Claudiu Ardelean (post de radio Maria), Emil Constantinescu povesteşte că a observat că textul discursului ţinut de Papa Ioan Paul al II lea  era de fapt scris în limba poloneza. L-a întrebat de ce nu a folosit limba franceză. Răspunsul fostului pontif a fost:”  Limba franceză este o limbă a mea de comunicare, vorbesc franceza încă din copilărie, dar limba poloneză este limba mea de suflet. Am dorit ca acest mesaj  pentru români să treacă prin sufletul meu”



Un moment mai puţin plăcut a fost cel din decembrie 2000, când, în timp ce ieşea de la Secţia de votare amenajată în Liceul “Jean Monet” din Capitală, Emil Constantinescu a fost stropit pe faţă cu cerneală albastră de un timişorean, Faur Isaia.



Emil Constantinescu – Preşedintele învins de sistem


 
La finalul mandatului Emil Constantinescu se declara “învins de sistem”.
În februarie 2000, la un congres al medicilor declara:  "Mă simt mai terorizat şi mai ameninţat astăzi de Securitatea lui Ceauşescu decât pînă în 1990. Eu nu am colaborat cu Securitatea , nu am fost urmărit, sunt o victimă azi. Însă ei m-au bătut şi m-au învins astăzi". (Interviu Robert Turcescu).




După terminarea mandatului prezidenţial, Emil Constantinescu şi-a reluat activitatea universitară şi demersurile pentru consolidarea rolului organizaţiilor neguvernamentale ca preşedinte al Asociaţiei pentru Educaţie Cetăţenească , al Fundaţiei Române pentru Democraţie şi preşedinte-fondator al Institutului pentru Cooperare Regională şi Prevenirea Conflictelor.

 

 

 Emil Constantinescu, alături de  admiratorii săi



În 2006 devine membru fondator al Fundaţiei Generaţia Europeană şi lansează proiectul Forumul Generaţia Europeană XXI care are ca scop formarea unei noi elite profesionale şi morale româneşti şi realizarea enciclopediei România 2007 – Starea naţiunii.



Împreună cu Lech Walesa, preşedintele Poloniei 1990 – 1995; Jelio Jelev, preşedintele Bulgariei 1990 – 1997; Frederik Willem de Klerk , preşedintele Africii de Sud 1989 – 1994; Kim Zoug-sam, preşedintele Republicii Coreea 1993 – 1998; Francisco Guillermo Flores Perez, preşedintele Republicii El Salvador 1999 – 2004 şi Chen Shui-bian, preşedintele Taiwan fondează „Forumul Noilor Democraţii”, lansat la Taipei în ianuarie 2008.



În mai 2008 înfiinţează Forumul Academic Român , alături de prestigioase personalităţi ale vieţii academice româneşti.



În plan politic, în 2003 iniţiază mişcarea Acţiunea Populară, care un an mai târziu, la singurul test electoral la care a luat parte, obţinea sub 1 la sută din sufragii.  



În 2008, Acţiunea Populară a fuzionat prin absorbţie cu PNL . Atunci Emil Constantinescu a anunţat că se retrage de pe scena politică, urmând să se ocupe de acţiuni din sfera societăţii civile.



În 2009, el a susţinut candidatura la Preşedinţia României a liderului PNL, Crin Antonescu .




 Activitate ştiinfică şi viaţa de familie



„Ca cercetător, nu îţi ajunge o viaţă de om să înfăptuieşti chiar ceea ce ţi-ai propus. Lucrez şi noaptea, încă din adolescenţă. Ziua este pentru activităţi de serviciu, pentru strângere de date, de laborator. Pentru activitatea academică şi literară sunt orele de noapte.

 

După ora 11.00 seara mă retrag în liniştea bibliotecii. Îmi place să ascult anumite piese simfonice pe care le-am strâns, unele le pun de mai multe ori. Aşa mi-am scris lucrările ştiinţifice, memoriile sau cărţile de reflexie istorică”, spune preşedintele Constantinescu.



„Am vrut să fiu explorator”
„Mi-am petrecut copilăria într-un sat, la poalele vârfului Moldoveanu, mai spune Constantinescu. Ultimul sat, după care începea pădurea. Încă de copil vecinul meu, care era baciul stânii, m-a luat pe munte.

 

Asta a făcut să vreau să devin explorator. Citeam cărţi de călătorii, mă pregăteam stând în frig, să mă călesc. La liceu insistam pe matematică şi fizică pentru a da examen la geologie.

 

Tatăl meu, inginer agronom, un om al pământului, m-a sfătuit să mă duc la Facultatea de Drept. El credea în 1956 că regimul comunist nu are cum să reziste şi că va fi nevoie de judecători, să facă dreptate. Am intrat, cu o concurenţă de 1.950 de candidaţi pe 100 de locuri.

 

După ce am terminat Facultatea, am fost repartizat în magistratura, dar am hotărât că nu e locul meu acolo”. De reţinut că student fiind, fostul preşedinte a jucat baschet la Locomotiva Piteşti, volei în campionatul Onoare şi a făcut şi altetism.  

 

 „Fiu al Argeşului”



Prezent la decernarea titlurilor de Fii ai Argeşului din anul 2008, fostul preşedinte al României a primit titlul acordat de către Consiliul Judeţean. Cu această ocazie Constantinescu a spus că „am mai fost la Brădet, satul în care eu am copilărit. Aici am muncit din greu, muncă fizică, pentru a renova casa părintească. Probabil că pe viitor o să stau mai mult în Argeş decât în ultimii ani, dar nu voi renunţa la activitatea mea didactică şi de om al societăţii civile.

 

Oricum de aceste locuri mă leagă multe. De exemplu nu voi uita niciodată de Elisabeta Rizea şi de idealurile pe care ea le-a reprezentat. Am fost educat de preotul Popescu din Brădet, sat învecinat Nucşoarei, duhovnicul grupului de luptători din munţi, el însuşi arestat, torturat şi supravieţuitor al unor ani grei în închisorile comuniste. Î

 

Îmi amintesc cu emoţie vizita pe care i-am făcut-o ca preşedinte în modesta casă din Nucşoara pentru a-i înmâna medalia “10 ani de la Căderea Regimului Comunist din România.


 

Emil Constantinescu şi fosta prima doamnă, Nadia



În 1963 se căsătoreşte cu  Nadia Ileana, juristă, care i-a fost colegă la Facultatea de Drept din Bucureşti. Au  doi copii, Dragoş şi Norina.



Fosta Prima Doamnă s-a pensionat de la Ministerul Justiţiei, unde a lucrat inclusiv când soţul era preşedinte, în subordinea unei şefe mult mai tinere.



Fiica lui Emil Constantinescu s-a născut la Bucureşti, oras in care a şi crescut, însa majoritatea vacanţelor si le-a petrecut la bunica ei din partea mamei, Hermine, care a locuit in Sibiu, pe strada Morilor. După alegerile din toamna anului 1996, mama Nadiei Constantinescu s-a mutat si ea la Bucureşti pentru a fi mai aproape de fiicei ei.

 

Îndrăgostită din copilărie de Sibiu, Norina a rămas în parte sibiancă, păstrând până in prezent multe legături cu oraşul si cu numeroşi prieteni din copilărie. Ea a absolvit cursurile Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale a Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi a obţinut apoi licenţa în administrarea afacerilor (Bachelor in Business Affairs) la United Business Institute în vara nului 1996.

 

     

Norina, Dragoş şi Nadia Constantinescu



Emil şi Nadia Constantinescu sunt bunici, bucurându-se din plin de nepoţelul lor , fiul lui Dragoş Constantinescu.

 



Linkuri utile:

http://www.emilconstantinescu.ro/

http://www.cotidianul.ro/presedintele_emil_constantinescu_la_70_de_ani_omul_constructiei_si_al_dialogului-103623.html#


 



Autor:
Simona Mihăescu
Editor:
Simona Mihăescu
Adăugat:
17 Mai 2010
Ultima actualizare:
27 Ianuarie 2012


Articole pe aceeasi tema


Toate câmpurile sunt obligatorii.

Reafiseaza