Doctrina politică liberală

Liberalismul se pronunţă pentru pluralism politic, pentru separarea puterilor în stat, pentru respectarea drepturilor si libertăţilor cetăţeanului, pentru un stat de drept, indiferent de forma de guvernământ.

Adăugat: 20 Mai 2010
Ultima actualizare:10 Iulie 2010

Politica Romaneasca
trimite pe mail

Liberalismul a apărut ca o alternativă de gândire politică la vechea organizare politică bazată pe monarhia absolutistă. 

 

El se pronunţă pentru pluralism politic, pentru separarea puterilor în stat, pentru respectarea drepturilor si libertăţilor cetăţeanului, pentru un stat de drept, indiferent de forma de guvernământ (monarhie constituţională, republicană).

 

Esenţa liberalismului constă în promovarea unor schimbări care să ţină cont de condiţiile istorice nou apărute si, mai ales, de libertatea economică şi politică a individului în relaţia cu statul.  În această relaţie  statul  nu trebuie să intervină în viaţa social-economică şi  trebuie să  garanteze exercitarea drepturilor şi libertăţilor individului, inclusiv libertatea de întreprindere economică pe baza apărării şi respectării proprietăţii private.



În evoluţia sa, doctrina liberală a cunoscut mai multe variante în strânsă legătură cu dezvoltarea socială.

-Liberalismul clasic
Esenţa liberalismului clasic constă în libertatea individului, în raport cu statul, în libertatea de a fi întreprinzător. Liberalismul clasic respinge intervenţia statului în relaţiile sociale, orice triumf al statului fiind considerat un eşec pentru individ..În cadrul liberalismului clasic se disting două direcţii: liberalismul politic si liberalismul economic.



Teoreticienii aparţinând curentului liberalismului s-au preocupat de ambele aspecte, dar unii au accentuat latura politică, alţii pe cea economică. Sunt gânditori care au tratat, în egală măsură, ambele probleme. Apărut în perioada luptei burgheziei împotriva feudalismului şi  a monarhiei absolute, liberalismul politic pleda pentru monarhia constituţională şi pentru principiul separaţiei şi echilibrului puterilor.



Spre sfârşitul secolului al XIX-lea a apărut si un aşa-numit "liberalism de compromis" care încerca o oarecare împăcare între cei doi poli ai vieţii politice - individul si statul.



Liberalismul economic  are la bază ideea conform căreia activitatea economică poate deveni optimă prin acţiunea indivizilor călăuziţi de interese materiale personale. Aceasta presupune crearea unui cadru legal si libertatea de acţiune, respingându-se orice intervenţie din partea statului

 

 

Robert Thomas Malthus si teoria sa demoeconomica



Liberalismul economic îşi exprimă sintetic, esenţa în formula "laissez faire, laissez passer, le monde va de lui meme" (lăsaţi să se facă, lăsaţi să treacă, lumea merge de la sine sau, altfel spus, lăsaţi lucrurile să-şi urmeze cursul firesc). Semnificaţia concretă a acestei expresii constă în necesitatea înlăturării piedicilor si restricţiilor din domeniul producţiei si comerţului.



Criza liberalismului a dat naştere  unei noi doctrine şi anume : neoliberalismul



Atât timp cât mecanismele producţiei si pieţei capitaliste se autoreglau, mai mult sau mai puţin spontan, doctrina liberală era dominantă.Trecerea la organizarea monopolistă a economiei a fost însoţită de o criză a liberalismului, incapabil să rezolve marile probleme izvorâte din complexitatea vieţii economice.


Frământările din cadrul doctrinei liberale s-au soldat cu apariţia mai multor variante ale neoliberalismului: liberalismul "nostalgic", liberalismul "organizat" si un liberalism "social"



-Liberalismul "nostalgic" crede în valabilitatea tezelor liberalismului clasic, considerând ca principiile acestuia sunt valabile si astăzi. Pentru a se redresa activitatea economică este suficientă reîntoarcerea la principiile individualismului si ale liberei concurente.



-Liberalismul "organizat ,se distanţează de liberalismul clasic, proclamând necesitatea intervenţionismului accentuat al statului în toate domeniile sociale  şi pledând  pentru controlul substanţial al statului asupra activităţii economice.Evoluţia liberalismului de la teza statului minimal ,la teza statului maximal, care intervine în toate domeniile sociale, a avut loc sub influenţa schimbărilor din viaţa economică şi socială a ţărilor capitaliste.



-Liberalismul "social”)
consideră necesar controlul social organizat efectuat de stat asupra activităţii economice, în scopul ajutorării celor dezavantajaţi din punct de vedere economic. Reprezentanţii acestei forme de liberalism susţin, asemenea celor ai doctrinei statului "providenţial" sau "al bunăstării generale", necesitatea serviciilor sociale, a cheltuielilor cu  caracter social, ca modalităţi prin care statul foloseşte o parte a venitului naţional pentru protejarea păturilor dezavantajate din punct de vedere economic.



Aceste forme ale neoliberalismului se referă  mai ales, la problemele privind organizarea activităţii economice si sociale. Unii politologi s-au referit şi la problematica liberalismului politic.



Liberalismul este o doctrină elitistă, nu egalitară. Egalitatea de tip liberal, si anume egalitatea în faţa legii şi egalitatea şanselor, favorizează apariţia unei elite calitative, susţin unii analişti.




Liberalismul în România



În România s-au manifestat atât liberalismul clasic, mai ales în a  doua jumătate a secolului al XIX-lea, cât si neoliberalismul în perioada interbelică.



Idei liberale au existat în societatea românească încă înainte de 1848 în programele unor societăţi politice secrete, grupări conspirative si societăţi culturale, care urmăreau emanciparea politică, economică si culturală a ţării.

 

 Ion. C. Brătianu, personalitate marcantă, precursorul liberalismului în România



După formarea Partidului Liberal, personalităţile partidului au susţinut diferite variante ale liberalismului. Liberalii guvernamentali (1876-1888) erau susţinătorii proprietăţii individuale şi ai dreptului de proprietate,

 


Într-o conferinţă din 1928 privind doctrina liberala, I. Gh. Duca afirma că liberalismul român a plecat de la formula "laisser faire, laissez passer...", ajungând la intervenţionismul statal în viata economica si sociala.

 

I.Gh. Duca, deputat, ministru, preeşdinte al PNL, teoretician de elită al liberalismului.

                     Asasinat la Sinaia, în decembrie 1933

 


Documentul oficial de naştere a neoliberalismului român îl   reprezintă însăşi  Constituţia din 1923.

 


Esenţa principiului liberalismului constă în apărarea proprietăţii, si nu în exproprierea ei.

 

Doctrina liberală, sub diferitele sale forme,  a început sa aibă un rol din ce în ce mai însemnat şi în ţările est-europene mai ales  după prăbuşirea sistemului comunist. Aşa s-a întâmplat şi în România. Liberalismul din România  vizează  inclusiv protejarea categoriilor sociale defavorizate.


De reţinut  că  partidele îşi elaborează programele şi platformele politice, ţinând cont  în primul rând de doctrina politică a acestora.






 



Autor:
Simona Mihăescu
Editor:
Simona Mihăescu
Adăugat:
20 Mai 2010
Ultima actualizare:
10 Iulie 2010


Articole pe aceeasi tema


Toate câmpurile sunt obligatorii.

Reafiseaza