Şcoli de vară, întâlniri, cursuri pentru elita românească ce trăieşte în diaspora şi o enciclopedie a românilor de pretutindeni. Toate acestea sunt cuprinse în protocolul semnat, săptămâna aceasta, de Ministerul Românilor de Pretutindeni şi Academia Română.

Protocolul vizează tot poporul român care trăieşte în diaspora, au spus oficialii.

Acesta va oferi studenților români burse dedicate consolidării expertizei academice în problematica diasporei, va întări legăturile dintre profesorii de limba română și istoricii români din țară și din afara granițelor și va sprijini la realizarea de materiale didactice destinate tinerilor vorbitori de limbă română de pretutindeni.

Ministrul pentru românii de pretutindeni, Natalia Intotero, şi preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, au vorbit despre faptul că elita românească ce trăieşte în diaspora trebuie să simtă că ţara o sprijină.

Natalia Intotero: Practic, va fi vorba de câteva proiecte concrete, începând de la susţinere cu expertiza noastră a unor cursuri pe care dânşii le vor desfăşura pentru românii de pretutindeni, cu privire la studiul istoriei poporului român şi nu numai. De asemenea, realizarea unei enciclopedii a românilor de pretutindeni şi în cadrul acestei enciclopedii, pe lângă descrierea concretă a împărţirii în urma repartiţiei în lumea diasporei, vorbim atât de comunităţile istorice, cât şi diaspora de mobilitate, această enciclopedie va cuprinde şi cele 100 de personalităţi, români de pretutindeni de succes, pe care noi încercăm să-i premiem în acest an. De fapt, am ales cele mai mari 10 comunităţi de români de pretutindeni şi din cadrul fiecărei comunităţi, 10 români.

Reporter: Vom vedea în timp câţi li se vor alătura acelor 100 de români de succes din diaspora, iar aceştia se vor alege, mă gândesc, dintre cei pe care îi pomeneşte şi academicianul Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române. Mă refer de bună seamă la profesori şi la învăţăceii lor care nu uită, nu vor să uite limba română şi simt că de acasă vine, ajunge interesul pentru ei.

Ioan Aurel Pop: Chiar săptămâna viitoare începe o şcoală de vară a Academiei Române, realizată cu sprijinul Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, care ne finanţează o mare parte din această şcoală. Noi găzduim la Cluj 45 de reprezentanţi, dintre care majoritatea vin din Republica Moldova, alţii vin din regiunea Cernăuţi, alţii vin din Maramureşul de Nord, din sate precum Slatina, Apşele, Biserica Albă, alţii vin din zona Gyula din Ungaria şi alţii vin din Banatul sârbesc, numit, adică din regiunea Voivodina, şi câţiva vin şi din Timoc. Ei vor participa la cursuri de istorie şi de limbă românească, la Cluj, cu sprijinul Academiei Române; membri ai Academiei Române, cercetători din cadrul academiei Române, timp de o săptămână, le vor ţine lecţii. În acelaşi timp, după-mesele vor vizita locuri istorice. De pildă, lângă Cluj se află o ctitorie a lui Ştefan cel Mare despre care lumea ştie puţin - la Feleac. Pe vremea când domnul cel mare şi sfânt patrona Moldova, îi patrona şi pe românii din Transilvania. Deci, politica asta de sprijinire a diasporei nu e de ieri, de astăzi, este una cu valoare istorică. Am vrea ca să fie o paletă foarte largă de discuţii şi intelectualii - că m-aţi întrebat dacă le facem pentru elite - trebuie să ducă mesajul lor în comunităţi pentru că, altminteri, rămânem la jumătatea drumului. Intelectualii, după părerea mea, sunt toţi convinşi de nevoia păstrării identităţii; oamenii de rând sunt mai dezamăgiţi şi mai dezorientaţi. Şi mesajul nostru, dacă ajunge la oamenii de rând, de la simple conferinţe făcute în sate... de pildă, în Ţinutul Herţa, lumea vorbeşte de el, dar nimeni nu face ceva concret. Ţinutul Herţa a ajuns, dintr-o întâmplare, într-o arie istorică care nu este proprie, întotdeauna a fost parte a Moldovei. Ţinutul Herţa nu a fost cedat niciodată decât în '40, cu greşeala care s-a făcut atunci. Oamenii trebuie să simtă această noţiune de interes pe care noi o cultivăm şi trebuie să vadă că interesul ajunge până la nivelul de jos al comunităţilor, al ţăranilor, al oamenilor simpli, al elevilor, care, unii dintre ei, pot învăta româneşte, alţii nu pot învăta. Alţii se întreabă dacă limba e moldovenească sau românească. Trebuie să încercăm să diminuăm, să spulberăm aceste false opoziţii între vlahi şi români, între limba română şi limba moldovenească şi asta e o muncă grea, care se face cu multă, multă stăruinţă şi străduinţă şi Academia are forţele intelectuale necesare.