RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (7 martie, ora 07:40) - Matinal - Realizator: Cătălin Cârnu - Ilie Pintea, Mario Balint şi Alex Buzică sunt cei trei jurnalişti Radio România Actualităţi care transmit de aproape o săptămână din Ucraina. Reportajele lor, relatările, dar şi pozele sau clipurile video pe care le trimit le puteţi vedea pe pagina noastră de Facebook, România Actualităţi. Ele arată o ţară ce trăieşte sub ameninţare constantă, bombardată, cu civili şi soldaţi care mor zilnic. Iar unul dintre cei trei colegi ai mei, Alex Buzică, este la Ismail, în direct cu noi acum. Bună dimineaţa, Alex!

Reporter: Bună dimineaţa, Cătălin, bună dimineaţa şi ascultătorilor noştri şi bună dimineaţa România! Sunt aici în Ismail, cum spuneai şi tu, unde prezenţa militară s-a intensificat peste weekend, poate şi din cauza faptului că este la aproximativ 200 de km de Odesa, oraş care se presupune că ar fi următoarea ţintă a lui Vladimir Putin, mai ales că este de o importanţă strategică enormă: are port la Marea Neagră. Acolo ruşii sunt aşteptaţi de o rezistenţă puternică, iar oraşul, în istoria sa, este catalogat drept unul al martirilor. Revenind mai aproape de ţara noastră, la aproximativ 70 de km de graniţa terestră cu România, în Ismail, trebuie să vă spun că magazinele se golesc rapid, este panică la raft, produsele neperisabile dispar instant. Astăzi, vreau să vorbim şi despre farmacii, pentru că acolo nu prea se mai găsesc medicamente. Oamenii trimit în Ismail medicamente din Odesa, de exemplu, sau din alte oraşe din apropiere. Cetătenii din Ismail fac apel prin grupurile de Facebook să fie trimise cele necesare bolnavilor cu ajutorul oamenilor care pleacă cu maşini din estul sau vestul Ucrainei şi le pot transporta. La farmacie, atunci când se face aprovizionarea, se formează cozi lungi, iar prioritate au femeile însărcinate şi bolnavii dependenţi de anumite pastile. Tot aici, în micul oraş istoric s-au publicat şi listele cu adăposturile antiaeriene în caz că regiunea va fi atacată de ruşi cu bombe. Sunt multe subsoluri şi beciuri şi au fost împărţite în aşa fel încât toţi să aibă acces. Din motive de siguranţă, nu vom divulga unde sunt acestea.

Realizator: Scuză-mă că te întrerup, dar astă-noapte, de exemplu, au sunat alarmele, sirenele!? Cum e atmosfera?

Reporter: Atmosfera este una încordată, aşa cum îţi spuneam mai devreme, pentru că şi prezenţa militară s-a intensificat. Astă-noapte nu au sunat alarmele, dar ieri pe timpul zilei au sunat de două ori. Am observat că atunci când este foarte mare panica sau se aşteaptă un atac în proximitatea regiunii unde suntem noi, alarmele încep să sune din ce în ce mai tare. Spre exemplu, când este un atac în proximitatea regiunii şi se presupune că ar fi un potenţial atac, atunci alarmele sună mai încet. Ne-am dat seama de asta şi eu şi colegul meu de când suntem aici. Totodată, trebuie să spun că şi transportul public din Ismail funcţionează fără probleme. Au fost mici întreruperi săptămâna trecută, când două rachete au fost lansate în baza militară care avea un radar, din proximitatea oraşului. Din fericire, nu au fost victime, radarul era de o importanţă militară pentru că realiza o triangulare pe zona de sud şi astfel ajuta foarte mult armata ucraineană. Trebuie să spun, dacă mai avem timp, şi ce am păţit ieri cu colegul meu, atunci când am fost să vizităm un sat.

Realizator: Avem timp, de fiecare dată ne vom găsi timp, fără îndoială, colegul tău fiind... Mario Balint, Ilie Pintea fiind într-o altă zonă a Ucrainei.

Reporter: Exact, sunt aici cu Mario Balint, şi am fost să vizităm în sat la aproximativ 30 de km de Ismail, satul Utkonosovka, cu o populaţie pe 5.000 de oameni, toţi vorbitori de limba română. După ce am văzut cum trăiesc etnicii români pe timp de război în Ucraina, am încercat să vorbim cu lumea de-acolo. Toţi erau sociabili, dar când încercam să-i înregistrăm sau să-i filmăm, aceştia ne întorceau spatele. A venit chiar şi Poliţia ucraineană, pentru că oamenii erau suspicioşi, foarte sociabil domnul poliţist, de altfel - chiar ţin să-l salut pe această cale -, apoi am plecat de-acolo, iar la ieşirea din sat era un filtru de civili, aşa-numitele unităţi de apărare teritoriale, care ne-au oprit maşina. Brusc au început să ţipe la noi crezând că avem aparate de fotografiat şi camere video în maşină. Au devenit agresivi. În cele din urmă, tot poliţistul a fost cel care a calmat lucrurile, împreună cu un bătrân sătean.

Realizator:De ce crezi, oare din cauza situaţiei din Ucraina? De ce erau atât de reticenţi şi chiar agresivi, cum spuneai?

Reporter:Foarte bună întrebarea, Cătălin, pentru că cei tineri sunt nervoşi şi suspicioşi cu jurnaliştii. Pe lângă acest lucru, toţi sunt înarmaţi şi au tot dreptul, este de înţeles, este război total în Ucraina şi aici în oraş umblă vorba că ar exista militari civili ruşi şi spioni care sunt infiltraţi şi pot astfel divulga...

Realizator: Da, războiul informaţional, fake news-urile pe care încercăm să le demontăm şi noi. Aţi ziarişti mai sunt, străini sau români în Ismail?

Reporter:Da, sunt chiar o echipă de la TVR 1, am văzut încă două, trei echipe din Ucraina, din vestul Ucrainei veniţi aici special să facă reportaje cu refugiaţii care trec peste Dunăre în România, şi ceea ce am mai văzut este că fiecare sătuc din Ucraina, fie el şi de câţiva zeci de locuitori, are baraje la intrările şi ieşirile de la şosea, improvizate, din cauciucuri, utilaje agricole şi tractoare, orice vehicul sau lucru care poate opri inamicul este folosit ca baraj aici. Urmează încă o zi în Ucraina, nu putem şti la ce sa ne aşteptăm, situaţia este mereu schimbătoare de la o oră la alta. Momentan este dimineaţă, ziua este lungă, se pot întâmpla multe.

Realizator: Alex, noi rămânem aproape de voi, vă ţinem pumnii să vă întoarceţi sănătoşi de acolo, le ţinem pumnii tuturor, să sperăm că nu vom mai contabiliza la nesfârşit zilele de război din Ucraina. Mulţumesc!