Apel matinal: Interviu cu jurnalistul şi scriitorul Ion Cristoiu

Rubrica "Apel matinal" difuzată de Radio România Actualităţi l-a avut astăzi ca invitat pe jurnalistul şi scriitorul Ion Cristoiu, care a vorit despre libertatea presei.

Adăugat: 3 Mai 2018
Ultima actualizare:3 Mai 2018

Politica Romaneasca
Foto: Ion Cristoiu. Sursa: captură video
trimite pe mail

Suntem într-o nouă ediţie a "Matinalului", astăzi 3 mai 2018, când în întreaga lume este aniversată libertatea presei.

Asta după ce în 23 decembrie 1993 Adunarea Generală a ONU a decretat ziua de 3 mai drept Ziua Mondială a Libertăţii Presei.

Iniţiativa a venit la Conferinţa Generală UNESCO, acolo unde printr-o rezoluţie în 1991 asupra promovării Libertăţii Presei în lume a recunoscută că o presă liberă pluralistă şi independentă este o componentă esenţială a unei societăţi democratice, un motiv în plus ca invitatul "Apelului matinal' de astăzi să fie jurnalistul şi scriitorul Ion Cristoiu. Bună dimineaţa. 

Ion Cristoiu: Bună dimineaţa. 

Realizator: Sunteţi unul dintre seniorii presei, gândindu-mă că aţi traversat o perioadă lungă, plină cu de toate. În 2018, cât de liberă şi de independentă este presa de astăzi? 

Ion Cristoiu: Dacă e vorba de presa din România este liberă, independentă şi săracă. Uneori a fi sărac în materie de presă înseamnă a nu fi liber pentru că dacă e o presă bogată, în sensul cu putere financiară, ea poate să fie liberă să facă investigaţii serioase, să umble pe întreaga planetă să  descopere. Dacă e săracă, e liberă doar cu numele. 

AUDIO Interviu cu Ion Cristoiu:

Realizator: Altfel spus, stă la mâna cuiva. 

Ion Cristoiu: Nu, nu stă la mâna cuiva, /.../, deci eu nu cred că nu împărtăşesc nici măcar punctul de vedere al... gen raportul Departamentului de Stat, şi anume că în 2017 chiar e vorba de 2017 deşi în 2018 presa din România se află sub puterea oamenilor cu bani, a mogulilor, nu, nu mai există acest fenomen. Din nenorocire, nu mai sunt, cel puţin în presa privată, trusturi puternice, nemaifiind puternice nu mai sunt, nu mai e forţă financiară, oamenii angajaţi mai ales dintre tineri nu mai au pasiunea de pe vremuri şi de aici vine şi lipsa de putere a presei; ca să închei răspunsul la această întrebare cu un paradox, eu cred că tocmai faptul că în România nu se pune problema libertăţii presei, adică nu există presiuni uriaşe asupra presei arată că o altă slăbiciune a presei noastre nu mai are puterea de altădată. În momentul în care o presă are putere prin dezvăluiri, prin informaţii, atunci creşte şi presiunea adversarilor presei libere pentru ca să nu mai dea atâtea informaţii. Faptul că nu am auzit, cel puţin cred că nici dvs., anul trecut sau anul acesta de încercări de blocarea a libertăţii presei, ceea ce poate să fie şi semnul democraţiei, dar poate fi şi semnul că unora puţin le mai pasă de presă ca pe vremuri.  

Realizator: Apropo de libertatea presei ca de un drept fundamental al publicului, un public care pare - poate este impresia mea falsă - mai puţin interesat în ultima vreme să-şi apere acest drept la o informare corectă, mă gândesc aici la tot ceea ce apare pe online. Cum vedeţi situaţia? 

Ion Cristoiu: Da, am văzut şi la dvs urmăresc - ca să fac o paranteză, ca o noutate a anului 2017, dar şi a acestui an este faptul că instituţiile publice de presă faţă de anii '90, '91, '92, pe care i-am trăit eu, ba chiar şi venind încoace, nu mai sunt, asta o spun cu toată responsabilitatea, nu mai sunt instrumente ale puterii care a câştigat alegerile. Este un mare câştig, eu urmăresc şi RRA şi TVR 1, nu... faţă de ceea ce înseamna pe vremuri când ajungea un partid la putere, câştiga alegerile, făcea acolo ravagii, la cele două instituţii, primul lucru pe care îl făceau schimbau conducerea şi apoi schimbau întreaga orientare, nu mai există din acest punct de vedere, ăsta este un mare câştig. Şi aici, ca să revin, am văzut şi preocuparea dvs de faking news, eu, ca bătrân jurnalist, consider că şi fenomenul ştirilor false este de când lumea, de când presa, în cazul de faţă nu cred că avem de-a face cu ştiri false, adică ştiri în care jurnalistul din grabă sau uneori chiar din interes a dat o ştire ştiind că este falsă, ci avem de-a face cu o maşinărie de manipulare şi atunci este greşit să le spunem, să traducem ştiri false. Este o maşinărie de manipulare, pentru că nu asta este problema, nu faptul că ni se dă o ştire falsă, ci faptul că acea ştire la un moment dat se răspândeşte cu viteza luminii. Asta bănuiesc că şi pe dvs vă ... 

Realizator: Exact şi se multiplică mult mai repede. 

Ion Cristoiu: Da, ceea ce înseamnă că există o diversiune, că deja avem de-a face cu o maşinărie politică şi vreau să vă spun un lucru: această multiplicare vine dintr-o ciudăţenie, dintr-un fenomen întâlnit online, eu îl întâlnesc, şi anume copierea unei informaţii false cu viteza luminii de la un site la altul. Nu ştiu dacă dvs. aţi făcut experienţa să vedeţi de unde provine o ştire falsă. Eu am luat din site în site şi l-am descoperit undeva la al o sutălea că cineva a dat ştirea şi după asta toate celelalte au preluat-o fără să măcar să indice sursa şi aşa ne trezim. Eu cred că este acest fenomen de copy paste care duce ...favorizează ştirile false.  

Realizator: Da, o reacţie în lanţ, pentru că totul se propagă cu repeziciune şi apropo de copy paste, cum mai arată jurnalistul astăzi în 2018? 

Ion Cristoiu: Cred că... acum nu vreau să mă acuzaţi că am nostalgia vremurilor, eu fac presă din 1968, deci împlinesc anul acesta 50 de ani de presă, am traversat o epocă, cred că nu mai există... nu ştiu, pasiune, nu îmi dau seama de ce mulţi tineri pe care îi urmăresc nu ar fi în stare să, cum să spun, să-şi dea viaţa, deşi în Occident sunt jurnalişti care chiar îşi riscă viaţa. Nu ştiu de ce nu mai este pasiune. Nu cred că din cauza banilor, pentru că pasiunea pentru presă nu are nicio legătură. Cred că este vorba despre un lucru de care mă tot plâng eu de mai mulţi ani, şi anume noi jurnaliştii nu avem, nu facem nimic pentru memoria domeniului nostru. Nu cred, nu avem o istorie a presei, nu avem un muzeu al presei, nu avem o asociaţie a presei. Ca să îi spun tânărului de astăzi să facă presă, care este totuşi o meserie grea, trebuie să-i arăt că înainte au fost mari personalităţi, că acestea au făcut presă; ori,  câtă vreme noi nu arătăm tinerilor că avem şi noi o istorie, că avem şi noi chiar mari succese, mai ales în România, sigur că lui i se pare munca din presă la fel de banală ca şi nu ştiu, ca şi munca, nu ştiu ...de a vinde ceva sau de a servi într-un restaurant, deşi şi acele două sunt munci onorabile.

Realizator: Da, să nu uităm că şi Mihai Eminescu a fost unul dintre marii jurnalişti ai României, chiar dacă este poetul naţional şi totuşi am o curiozitate. Vorbeaţi dvs, spuneaţi jumătate de veac în presă, acum sincer, apropo de anii '90 pe care i-aţi evocat ceva mai devreme îmi amintesc, vă e dor de cele două buline? Scrieţi şi acum online pe evz.ro, apropo de Evenimentul zilei, cel de dimineaţă şi cel de după-amiază pe care le-aţi "patronat". 

Ion Cristoiu: Da, trebuie să recunosc faptul că din 1990 eu scriu în fiecare zi. Rare au fost perioadele în care n-am scris în fiecare zi. Adică, e ceva... dvs ştiţi, e un coşmar. Cred că două coşmaruri sunt: să vorbeşti în direct, să ţii în direct o emisiune ca a dvs, e greu totuşi, trebuie să fii inteligent aşa, vreo două, trei ore... lucru destul de greu uneori, adică să fii tot timpul inteligent. Şi doi, într-adevăr, să scrii în fiecare zi. Mi-e dor ştiţi de ce? Pentru că două lucruri a avut perioada, cel puţin în viaţa mea respectivă: am întâlnit tineri pasionaţi de presă care erau în stare de orice ca să intre la Evenimentul şi, iată, că mulţi din ei au ajuns mari personalităţi în presă şi, doi, de puterea presei. Să ştiţi că fără acel moment în care Preşedinţia condusă de Ion Iliescu ne-a interzis să mai intrăm la Cotroceni şi noi am pus "Interzis la Cotroceni", nu se va mai repeta, pentru că nimeni nu mai vrea să ne interzică. Nu ştiu dacă înţelegeţi paradoxul. Adică, /.../. Scriu şi ei, vorbesc şi ei... Ei şi? Deci de puterea presei de atunci. Gândiţi-vă că era, avea 700.000 /.../ Şi nu în ultimul rând era o presă care finanţa patronii. Nu patronii finanţau presa. Adică patronii trăiau din presă şi, sigur, că atunci ne permiteam să fim faţă de ei independenţi că, fără noi, mureau de foame. Pe când acum este invers. Jurnaliştii mor de foame fără patroni. 

Realizator: A fost o efervescenţă extraordinară, într-adevăr, în aceşti ani. Domnule Ion Cristoiu, recunosc sincer, dacă aş fi realizat emisiunea "Dezbaterea la zi" de la prânz, cu siguranţă am fi avut multe alte de povestit. Vă mulţumesc pentru prezenţa în "Apel matinal".



Autor:
Cătălin Cârnu
Editor:
Luminiţa Voinea
Adăugat:
3 Mai 2018


Articole pe aceeasi tema


Toate câmpurile sunt obligatorii.

Reafiseaza